2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

captúră sf [At: CARAGIALE, M. 73 / Pl: ~ri / E: fr capture, lat captura] 1 Bunuri materiale capturate (3) de la inamic. 2-4 (Rar) Capturare (1-2, 5).

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Totalitatea bunurilor materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat, pradă. Capturi de vase inamice. 2. (Rar) Capturare, prindere a unui inamic sau a materialului inamic; (prin exagerare) prindere a unui răufăcător. Trebuie să știm noi mai întîi cine e tipul ăsta. Dacă este ce bănuiesc eu, apoi atunci captura lui s-o facem noi. CARAGIALE, M. 73.

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat. 2. (Rar) Capturare. – Fr. capture (lat. lit. captura).

CAPTÚRĂ s.f. 1. Pradă de război luată în luptă; material capturat. 2. (Liv.) Capturare. 3. (Fiz.) Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior. [< fr. capture, cf. lat. captura].

CAPTÚRĂ s. f. 1. pradă de război luată în luptă. 2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară. (< fr. capture, lat. captura)

CAPTÚRĂ ~i f. 1) Bunuri materiale capturate de la inamic; pradă de război; trofeu. 2) fiz. Proces prin care un nucleu captează un electron din exterior. /<lat. captura, fr. capture

captură f. 1. prinderea unei corăbii inamice; 2. sechestrarea mărfurilor de contrabandă.

*captúră f., pl. ĭ (lat. captura, d. cápere, prinde. V. încep). Prinderea unuĭ inamic, unuĭ hoț, uneĭ contrabande, uneĭ corabiĭ ș. a.

captura vt [At: ODOBESCU, S. III, 597 / Pzi: ~réz / E: fr capturer] 1 A prinde unități militare inamice. 2 (Pre) A lua pe cineva prizonier. 3 A dobândi, prin luptă, bunuri materiale aparținând inamicului. 4 A prinde un răufăcător. 5 A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic.

CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.

CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.

CAPTURÁ, capturez, vb.I. Tranz. A prinde, în timpul luptelor sau ca urmare a unei ocupații militare, unități armate inamice sau a lua materiale aparținînd inamicului. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597.

CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – Fr. capturer.

CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].

CAPTURÁ vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ◊ a prinde un răufăcător. ◊ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer)

A CAPTURÁ ~éz tranz. 1) (unități militare, militari) A face prizonier; a lua în prizonierat; a captiva. 2) (bunuri materiale aparținând inamicului) A lua în posesie prin luptă. 3) (persoane vinovate de o încălcare de lege) A reține, privând de libertate; a prinde. 4) (animale sălbatice) A lua în stăpânire folosind diferite mijloace; a prinde. /<fr. capturer

capturà v. a face o captură: a captura o corabie.

*capturéz v. tr. (fr. capturer). Prind, fac o captură: a captura un convoĭ de hrană.

arată toate definițiile

Intrare: captură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • captu
  • captura
plural
  • capturi
  • capturile
genitiv-dativ singular
  • capturi
  • capturii
plural
  • capturi
  • capturilor
vocativ singular
plural
Intrare: captura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • captura
  • capturare
  • capturat
  • capturatu‑
  • capturând
  • capturându‑
singular plural
  • capturea
  • capturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capturez
(să)
  • capturez
  • capturam
  • capturai
  • capturasem
a II-a (tu)
  • capturezi
(să)
  • capturezi
  • capturai
  • capturași
  • capturaseși
a III-a (el, ea)
  • capturea
(să)
  • captureze
  • captura
  • captură
  • capturase
plural I (noi)
  • capturăm
(să)
  • capturăm
  • capturam
  • capturarăm
  • capturaserăm
  • capturasem
a II-a (voi)
  • capturați
(să)
  • capturați
  • capturați
  • capturarăți
  • capturaserăți
  • capturaseți
a III-a (ei, ele)
  • capturea
(să)
  • captureze
  • capturau
  • captura
  • capturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

captură

  • 1. Totalitatea bunurilor materiale capturate de la inamic.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: pradă un exemplu
    exemple
    • Capturi de vase inamice.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Trebuie să știm noi mai întîi cine e tipul ăsta. Dacă este ce bănuiesc eu, apoi atunci captura lui s-o facem noi. CARAGIALE, M. 73.
      surse: DLRLC
  • 3. fizică Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior.
    surse: DN

etimologie:

captura

  • 1. A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: prinde un exemplu
    exemple
    • Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A prinde un răufăcător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: