CAPTURA, capturez, vb. I. Tranz. A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.

captura vt [At: ODOBESCU, S. III, 597 / Pzi: ~rez / E: fr capturer] 1 A prinde unități militare inamice. 2 (Pre) A lua pe cineva prizonier. 3 A dobândi, prin luptă, bunuri materiale aparținând inamicului. 4 A prinde un răufăcător. 5 A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic.

CAPTURA, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.

CAPTURA, capturez, vb.I. Tranz. A prinde, în timpul luptelor sau ca urmare a unei ocupații militare, unități armate inamice sau a lua materiale aparținînd inamicului. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597.

CAPTURA, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținînd inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – Fr. capturer.

CAPTURA vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mîna pe materiale de luptă aparținînd inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].

CAPTURA vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ◊ a prinde un răufăcător. ◊ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer)

A CAPTURA ~ez tranz. 1) (unități militare, militari) A face prizonier; a lua în prizonierat; a captiva. 2) (bunuri materiale aparținând inamicului) A lua în posesie prin luptă. 3) (persoane vinovate de o încălcare de lege) A reține, privând de libertate; a prinde. 4) (animale sălbatice) A lua în stăpânire folosind diferite mijloace; a prinde. /<fr. capturer

capturà v. a face o captură: a captura o corabie.

*capturéz v. tr. (fr. capturer). Prind, fac o captură: a captura un convoĭ de hrană.

captura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capturez, 3 capturează; conj. prez. 1 sg. să capturez, 3 să captureze

captura (a ~) vb., ind. prez. 3 capturează

captura vb., ind. prez. 1 sg. capturez, 3 sg. și pl. capturează

CAPTURA vb. 1. v. aresta. 2. (MIL.) (înv.) a cuprinde. (A ~ o companie inamică.) 3. a prinde (~ un animal sălbatic.)

CAPTURA vb. 1. (JUR.) a aresta, a prinde. (Hoțul a fost ~ chiar în timpul faptei sale.) 2. (MIL.) (înv.) a cuprinde. (A ~ o companie inamică.) 3. a prinde. (~ un animal sălbatic.)