9 definiții pentru capturare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPTURÁRE, capturări, s. f. Acțiunea de a captura.V. captura.

CAPTURÁRE, capturări, s. f. Acțiunea de a captura.V. captura.

capturare sf [At: DA / Pl: ~rări / E: captura] 1 Prindere a unităților militare inamice Si: capturat1 (1), captură (2). 2 Luare a cuiva în prizonierat Si: capturat1, captură (3). 3 Dobândire a unor bunuri aparținând inamicului Si: capturat1 (3). 4 Prindere a unui răufăcător Si: capturat1 (4). 5 Prindere (cu ajutorul capcanelor) a unui animal sălbatic Si: capturat1 (5).

CAPTURÁRE, capturări, s. f. Acțiunea de a captura.

CAPTURÁRE, capturări, s. f. Acțiunea de a captura.

CAPTURÁRE s.f. Acțiunea de a captura și rezultatul ei. [< captura].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capturáre s. f., g.-d. art. capturắrii; pl. capturắri

capturáre s. f., g.-d. art. capturării; pl. capturări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPTURÁRE s. 1. v. arestare. 2. captură, prindere. (~ a unui animal sălbatic.)

CAPTURARE s. 1. (JUR.) arestare, prindere, prins, (reg.) prinzare, (înv.) prinsoare, prinsură. (~ a unui hoț dispărut.) 2. captură, prindere. (~ a unui animal sălbatic.)

Intrare: capturare
capturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capturare
  • capturarea
plural
  • capturări
  • capturările
genitiv-dativ singular
  • capturări
  • capturării
plural
  • capturări
  • capturărilor
vocativ singular
plural

capturare

  • 1. Acțiunea de a captura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi captura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN