6 intrări

79 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂNTÁ, cânt, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A emite vocal sau instrumental un șir de sunete care se succed (sau se suprapun) în structuri muzicale. ◊ Expr. Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul. ♦ (Despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. Intranz. și tranz. A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri. 3. Tranz. (Fam.) A îndruga, a înșira vorbe goale. – Lat. cantare.

CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar.

CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar.

CÂNTÁRE, (II) cântări, s. f. I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – V. cânta.

CÂNTÁRE, (II) cântări, s. f. I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – V. cânta.

canta vi [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: ger kanten] (Schi) A merge pe canturi1 (3).

cantar1 sn [At: DN3 / Pl: nct / E: fr canthare] 1 Vas de băut la greci și la romani, cu picior și toarte. 2 Fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa.

cântá [At: COD. VOR. 134/7 / Pzi: cấnt / E: ml cantare] 1-2 vti A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. 3-4 vti (Îe) Joacă cum îi ~tă Face întocmai cum îi spune altul. 6 vti (Îe) A-i ~ popa la cap A fi mort. 7-8 vti (C.i. averea cuiva) A cheltui pe distracții. 9 (C.i. omul mort) A boci. 10-11 vti (D. păsări, insecte etc.) A scoate sunete plăcute la auz, caracteristice fiecărei specii. 12-13 vti A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, elogiindu-l. 14-15 vti A descrie ceva în versuri. 16 vt (Fam) A înșira vorbe goale.

cântar sn [At: CANTEMIR, I. 1.1, 152 / V: can~, căn~ / Pl: ~e / E: tc kantar] 1 Unitate pentru măsurarea greutăților care a variat, în funcție de regiune și perioadă, între 44 kg și 50 kg Si: majă. 2 Instrument pentru măsurarea greutății Si: balanță. 3 (Îe) A trage la ~ A avea greutate mare. 4 (Îae) A avea importanță. 5 Cântărire. 6 (Ast) Constelația Balanței. 7 (Ban) Nivelă pentru zidărie făcută dintr-o scândură în trei colțuri, având în partea unghiului de sus un plumb. 8 (Îs) ~ de apă Nivelă făcută dintr-o țeavă de sticlă cu apă. 9 (Pan) Cumpăna fântânii (cu buturugă). 10 (Olt; lmr; îs) ~ul pietrelor Buhai. 11 (Trs) Scoabă de care se agață cârma plutei. 12 (Ban) Unealtă cu care se ridică trunchiurile mari de copac în car Si: suveică.

cântare sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 196/ Pl: ~tări / E: cânta] 1 Emitere (cu vocea sau cu un instrument) a unui șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. Si: cântec (1). 2 Cântătură (1). 3 Sunete plăcute la auz, scoase de păsări sau insecte, specifice fiecărei specii Si: cânt (2), cântec (2). 4 Compoziție literară (mai ales în versuri) sau parte a unei compoziții literare cu caracter laudativ. 5 (Pex) Glorificare. 6 (Reg) Bocet.

CÂNTÁ, cânt, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. ◊ Expr. Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul. ♦ (Despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei. 2. Intranz. și tranz. A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri. 3. Tranz. (Fam.) A îndruga, a înșira vorbe goale. – Lat. cantare.

CÎNTÁ, cînt, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni, uneori precizat prin «din gură») A emite un șir de sunete muzicale care se rînduiesc într-o melodie, într-o arie, într-un acord etc. Cîntă din gură și se acompaniază la pian.Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Bună calea, Ivane, dar cînți, cînți, nu te-ncurci! CREANGĂ, P. 299. Acum... fiindcă sîntem prietini, hai să cîntăm și să giucăm. ALECSANDRI, T. I 153. Cîntă, mîndră, trăgănat, Să te-aud de la Bănat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. ◊ Fig. Cînd pun mîna pe tîrnăcop și lovesc Piatra cu sete, se deschid, ca prin farmec, și cresc Podurile peste apă și calea ferată Și cîntă cu noi Jiul și valea toată. VINTILĂ, O. 40. O nouă zi începea, glorioasă, cîntînd parcă din mii de trîmbițe. BOGZA, C.O. 32. Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi, Doinește și vîntul într-una, Cîntînd somnoroșilor ulmi. COȘBUC, P. II 16. ◊ Tranz. (Complementul arată cîntecul) în lan erau feciori și fete, Și ei cîntau o doină-n cor. COȘBUC, P. I 176. Pune frate, mîna-n șale, Să cîntăm una de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. ◊ (Cu complement intern) Cîntă-ți, fată, cîntecul. HODOȘ, P. P. 141. ◊ (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin. prep. «cu», «din», «la», «în» și indicînd instrumentul) Cu trîmbițe a cîntat, Mare oaste-a adunat. SEVASTOS, INT. 366. Copilul tot cînta din fluieră. RETEGANUL, P. II 35. Cînta bine din vioară. GHICA, S. A. 76. Joacă cum îi cîntă = face cum îi poruncește altul. (Fig.) Cucul, un solist vestit, De prin alte țări venit, Va cînta din flaut. COȘBUC, P. I 300. ◊ (Despre instrumente muzicale sau alte obiecte care produc sunete melodioase) Ce jalnic cîntă Clopotele-acum în sat! COȘBUC, P. I 263. Îngînat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare. EMINESCU, O. I, 103. Ușurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ Fig. Ploaia bate-n geamuri, streșinile cîntă. TOPÎRCEANU, S. A. 35. Seceram în lan, iar plopii Lîngă rîu sunau cîntînd. COȘBUC, P. II 64. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Multe harpe cîntă cînturi tinerele. BOLINTINEANU, O. 24. ♦ (Despre păsări, insecte etc.) A scoate strigătele caracteristice speciei. Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe. TOPÎRCEANU, S. A. 59. Face-m-aș-privighetoare, De-aș cînta noaptea-n răcoare. ALECSANDRI, P. A. 35. Cîntă puiul cucului în mijlocul codrului; Ș-așa cîntă de cu dor, Frunzele în vînt că zbor; Ș-așa cîntă de cu jale, De pică frunza pe cale; Ș-așa cîntă de duios, De pică frunzele jos! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. ◊ Tranz. Cocoșul acela îi ține rînduiala timpului, îi cîntă ceasurile. CAMILAR, TEM. 26. 2. Intranz. A compune, a scrie versuri. Astăzi cîntăm despre om, despre faptă, Vestim nădejdile care ne-așteaptă. DEȘLIU, G. 19. La picioare-i poetul cînta. ALECSANDRI, P. II 29. ◊ Tranz. A descrie, a povesti (ceva) în versuri. Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140. ♦ Tranz. A glorifica, a preamări (pe cineva sau ceva). Pe tine vreau acum să te cînt, Pe tine, muncitor necunoscut, Cel care ai luptat și ai căzut. Cu fruntea în zăpadă la pămînt. D. BOTEZ, F. S. 48. 3. Tranz. A îndruga, a înșira într-una (vorbe goale, minciuni). Să-mi cînte lumea cîte vrea! Mi-e dragă una și-i a mea. COȘBUC, P. I 119. Tu ce îi cînți și el ce îți descîntă? PANN, P. V. I 86. 4. Tranz. (Transilv.) A boci, a jeli. Știe că n-are cine să-l cînte, cine să-l plîngă cu adevărată durere la moartea lui. RETEGANUL, P. IV 35. ♦ Refl. (Popular) A plînge, a se tîngui. Spune-i tu măicuței mele Pîne să nu mai frămînte, După min’ să nu se cînte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172.

CÎNTÁR, cîntare, s. n. 1. Instrument (avînd ca parte principală un resort, o pîrghie sau un sistem de pîrghii) care servește la stabilirea greutății unui obiect, prin comparație cu o greutate-tip. V. balanță, terezie. Ce-i mai mic decît oul Și ține cît și boul? (Cîntarul). GOROVEI, C. 60. ◊ Fig. Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntări. EMINESCU, O. I 134. ◊ Expr. A trage la cîntar = a cîntări (mult), a avea greutate (mare); fig. a avea importanță, a conta. Recolta fusese mare, griul trăgea greu la cîntar. V. ROM. noiembrie 1953, 207. Ăl buzdugan Care-mi trage la cîntar... Peste cinci mii de ocale. TEODORESCU, P. P. 580. ♦ Cîntărire. Înșală la cîntar. Dă lipsă la cîntar. 2. (Învechit) Unitate pentru măsurarea greutăților, echivalentă cu 50 de kilograme. Cîntare de grîu, de miere, de ceară, de tămîie. ODOBESCU, S. II 13.

CÎNTÁRE, (II) cîntări, s. f. I. Acțiunea de a cînta și rezultatul ei; cîntat. 1. Cîntec; muzică. S-ascult cîntarea asta Cum picură smoală, Și capul greu de gînduri Să-l culc la mama-n poală GOGA, P. 39. Prin largile lumi ale sării Prind taina cea sfînt-a cîntării. COȘBUC, P. II 88. Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare: Un vis ce își revarsă iubirea în popoare, Iar primăvara cerne un colb mărunt de floare. PĂUN-PINCIO, P. 93. S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, O. I 202. Nu voi mormînt bogat, Cîntare și flamuri. EMINESCU, O. I 221. ◊ Fig. Ne e foame de frumuseți, De cele limpezi, adevărate... De cîntări din ciocane, din pistoane și seceri. DEȘLIU, G. 10. ♦ Sunet caracteristic scos de diverse animale și insecte; (în special) ciripitul păsărilor. Nici pitpalacul, nici ciocîrlia și nici prigoriile nu și-au început cîntările. MIHALE, O. 474. Am ascultat din umbră cîntarea lor înaltă [a broaștelor]. TOPÎRCEANU, B. 36. ◊ Expr. Cîntarea cocoșilor = moment din timpul nopții marcat prin strigătele repetate ale cocoșilor (după care se orientează, la țară, oamenii, în lipsă de ceas). Gheorghiță îi lăsă cuvînt că se duce în sat pînă pe la cîntarea întîia a cocoșilor. SADOVEANU, B. 102.2. Compoziție literară în versuri sau în proză, cu caracter de laudă. Cîntarea Romîniei [titlu]. RUSSO.

CANTÁ vb. I. intr. (Schi) A merge pe canturi. [< germ. kanten].

CÁNTAR s.n. Vas de băut la greci și la romani, cu picior și toarte. ♦ Fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. [Pl. -re, var. cantharos s.n. / < fr. canthare < lat. cantharus, gr. kantharos].

CÁNTAR s. n. 1. vas de băut la greci și romani, cu picior și toarte, folosit la amestecatul vinului cu apa. 2. fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. (< fr. canthare, gr. kantharos)

cântá vb. I (arg.) A fura ◊ „[...] prietenul meu a zis că trebuie s-o «cânte» pe una de portofel, pe care o «descliftase» (îi desfăcuse fermoarul de la geantă – n. n.) mai înainte.” R.l. 11 II 93 p. 9

A CÂNTÁ cânt 1. intranz. 1) A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale organizate într-o melodie. ~ frumos. ~ la nai. 2) (despre unele păsări sau insecte) A scoate sunete melodioase, caracteristice speciei. 3) fam. A vorbi mult și fără rost; a îndruga; a trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi. 2. tranz. 1) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a interpreta; a executa; a zice. 2) A trata cu elogii (în versuri); a ridica în slăvi (printr-o poezie); a elogia; a slăvi; a glorifica; a exalta. /<lat. cantare

CÂNTÁR ~e n. Instrument pentru determinarea greutății unui corp constând dintr-o pârghie cu brațe egale și două talere, care echilibrează cu greutăți etalonate; balanță; cumpănă. ◊ A trage la ~ a) a avea greutate; b) a conta; a avea importanță. /<turc. kantar

arată toate definițiile

Intrare: cantare
cantare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantare
  • cantarea
plural
  • cantări
  • cantările
genitiv-dativ singular
  • cantări
  • cantării
plural
  • cantări
  • cantărilor
vocativ singular
plural
Intrare: canta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • canta
  • cantare
  • cantat
  • cantatu‑
  • cantând
  • cantându‑
singular plural
  • cantea
  • cantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cantez
(să)
  • cantez
  • cantam
  • cantai
  • cantasem
a II-a (tu)
  • cantezi
(să)
  • cantezi
  • cantai
  • cantași
  • cantaseși
a III-a (el, ea)
  • cantea
(să)
  • canteze
  • canta
  • cantă
  • cantase
plural I (noi)
  • cantăm
(să)
  • cantăm
  • cantam
  • cantarăm
  • cantaserăm
  • cantasem
a II-a (voi)
  • cantați
(să)
  • cantați
  • cantați
  • cantarăți
  • cantaserăți
  • cantaseți
a III-a (ei, ele)
  • cantea
(să)
  • canteze
  • cantau
  • canta
  • cantaseră
Intrare: cantar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantar
  • cantarul
  • cantaru‑
plural
  • cantare
  • cantarele
genitiv-dativ singular
  • cantar
  • cantarului
plural
  • cantare
  • cantarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cânta
  • cântare
  • cântat
  • cântatu‑
  • cântând
  • cântându‑
singular plural
  • cântă
  • cântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cânt
(să)
  • cânt
  • cântam
  • cântai
  • cântasem
a II-a (tu)
  • cânți
(să)
  • cânți
  • cântai
  • cântași
  • cântaseși
a III-a (el, ea)
  • cântă
(să)
  • cânte
  • cânta
  • cântă
  • cântase
plural I (noi)
  • cântăm
(să)
  • cântăm
  • cântam
  • cântarăm
  • cântaserăm
  • cântasem
a II-a (voi)
  • cântați
(să)
  • cântați
  • cântați
  • cântarăți
  • cântaserăți
  • cântaseți
a III-a (ei, ele)
  • cântă
(să)
  • cânte
  • cântau
  • cânta
  • cântaseră
Intrare: cântar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântar
  • cântarul
  • cântaru‑
plural
  • cântare
  • cântarele
genitiv-dativ singular
  • cântar
  • cântarului
plural
  • cântare
  • cântarelor
vocativ singular
plural
căntar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cântare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântare
  • cântarea
plural
  • cântări
  • cântările
genitiv-dativ singular
  • cântări
  • cântării
plural
  • cântări
  • cântărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cânta

  • 1. intranzitiv tranzitiv A emite vocal sau instrumental un șir de sunete care se succed (sau se suprapun) în structuri muzicale.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 21 de exemple
    exemple
    • Cântă din gură și se acompaniază la pian.
      surse: DLRLC
    • Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • Bună calea, Ivane, dar cînți, cînți, nu te-ncurci! CREANGĂ, P. 299.
      surse: DLRLC
    • Acum... fiindcă sîntem prietini, hai să cîntăm și să giucăm. ALECSANDRI, T. I 153.
      surse: DLRLC
    • Cîntă, mîndră, trăgănat, Să te-aud de la Bănat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd pun mîna pe tîrnăcop și lovesc Piatra cu sete, se deschid, ca prin farmec, și cresc Podurile peste apă și calea ferată Și cîntă cu noi Jiul și valea toată. VINTILĂ, O. 40.
      surse: DLRLC
    • figurat O nouă zi începea, glorioasă, cîntînd parcă din mii de trîmbițe. BOGZA, C. O. 32.
      surse: DLRLC
    • Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi, Doinește și vîntul într-una, Cîntînd somnoroșilor ulmi. COȘBUC, P. II 16.
      surse: DLRLC
    • În lan erau feciori și fete, Și ei cîntau o doină-n cor. COȘBUC, P. I 176.
      surse: DLRLC
    • Pune frate, mîna-n șale, Să cîntăm una de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310.
      surse: DLRLC
    • Cîntă-ți, fată, cîntecul. HODOȘ, P. P. 141.
      surse: DLRLC
    • Cu trîmbițe a cîntat, Mare oaste-a adunat. SEVASTOS, INT. 366.
      surse: DLRLC
    • Copilul tot cînta din fluieră. RETEGANUL, P. II 35.
      surse: DLRLC
    • Cînta bine din vioară. GHICA, S. A. 76.
      surse: DLRLC
    • figurat Cucul, un solist vestit, De prin alte țări venit, Va cînta din flaut. COȘBUC, P. I 300.
      surse: DLRLC
    • Ce jalnic cîntă Clopotele-acum în sat! COȘBUC, P. I 263.
      surse: DLRLC
    • Îngînat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare. EMINESCU, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • Ușurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510.
      surse: DLRLC
    • figurat Ploaia bate-n geamuri, streșinile cîntă. TOPÎRCEANU, S. A. 35.
      surse: DLRLC
    • figurat Seceram în lan, iar plopii Lîngă rîu sunau cîntînd. COȘBUC, P. II 64.
      surse: DLRLC
    • Multe harpe cîntă cînturi tinerele. BOLINTINEANU, O. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (Despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete caracteristice speciei.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe. TOPÎRCEANU, S. A. 59.
        surse: DLRLC
      • Face-m-aș-privighetoare, De-aș cînta noaptea-n răcoare. ALECSANDRI, P. A. 35.
        surse: DLRLC
      • Cîntă puiul cucului în mijlocul codrului; Ș-așa cîntă de cu dor, Frunzele în vînt că zbor; Ș-așa cîntă de cu jale, De pică frunza pe cale; Ș-așa cîntă de duios, De pică frunzele jos! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220.
        surse: DLRLC
      • Cocoșul acela îi ține rînduiala timpului, îi cîntă ceasurile. CAMILAR, TEM. 26.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: elogia attach_file 3 exemple
    exemple
    • Astăzi cîntăm despre om, despre faptă, Vestim nădejdile care ne-așteaptă. DEȘLIU, G. 19.
      surse: DLRLC
    • La picioare-i poetul cînta. ALECSANDRI, P. II 29.
      surse: DLRLC
    • Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A glorifica, a preamări (pe cineva sau ceva).
      exemple
      • Pe tine vreau acum să te cînt, Pe tine, muncitor necunoscut, Cel care ai luptat și ai căzut. Cu fruntea în zăpadă la pămînt. D. BOTEZ, F. S. 48.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv familiar A îndruga, a înșira vorbe goale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Să-mi cînte lumea cîte vrea! Mi-e dragă una și-i a mea. COȘBUC, P. I 119.
      surse: DLRLC
    • Tu ce îi cînți și el ce îți descîntă? PANN, P. V. I 86.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Știe că n-are cine să-l cînte, cine să-l plîngă cu adevărată durere la moartea lui. RETEGANUL, P. IV 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

cântar căntar

  • 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: balanță cumpănă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ce-i mai mic decît oul Și ține cît și boul? (Cîntarul). GOROVEI, C. 60.
      surse: DLRLC
    • figurat Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari. EMINESCU, O. I 134.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A trage la cântar = a cântări (mult), a avea greutate (mare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cântări attach_file 2 exemple
      exemple
      • Recolta fusese mare, grîul trăgea greu la cîntar. V. ROM. noiembrie 1953, 207.
        surse: DLRLC
      • Ăl buzdugan Care-mi trage la cîntar... Peste cinci mii de ocale. TEODORESCU, P. P. 580.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A trage la cântar = a avea importanță.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conta
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Înșală la cântar. Dă lipsă la cântar.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cîntare de grîu, de miere, de ceară, de tămîie. ODOBESCU, S. II 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

cântare

  • 1. (numai) singular Acțiunea de a cânta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cântat (s.n.)
  • 2. Cântec (de laudă, bisericesc etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cântec muzică attach_file 6 exemple
    exemple
    • S-ascult cîntarea asta Cum picură domoală, Și capul greu de gînduri Să-l culc la mama-n poală. GOGA, P. 39.
      surse: DLRLC
    • Prin largile lumi ale sării Prind taina cea sfînt-a cîntării. COȘBUC, P. II 88.
      surse: DLRLC
    • Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare: Un vis ce își revarsă iubirea în popoare, Iar primăvara cerne un colb mărunt de floare. PĂUN-PINCIO, P. 93.
      surse: DLRLC
    • S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, O. I 202.
      surse: DLRLC
    • Nu voi mormînt bogat, Cîntare și flamuri. EMINESCU, O. I 221.
      surse: DLRLC
    • figurat Ne e foame de frumuseți, De cele limpezi, adevărate... De cîntări din ciocane, din pistoane și seceri. DEȘLIU, G. 10.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Nici pitpalacul, nici ciocîrlia și nici prigoriile nu și-au început cîntările. MIHALE, O. 474.
        surse: DLRLC
      • Am ascultat din umbră cîntarea lor înaltă [a broaștelor]. TOPÎRCEANU, B. 36.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. expresie Cântarea cocoșilor = moment din timpul nopții marcat prin strigătele repetate ale cocoșilor (după care se orientează, la țară, oamenii, în lipsă de ceas).
        exemple
        • Gheorghiță îi lăsă cuvînt că se duce în sat pînă pe la cîntarea întîia a cocoșilor. SADOVEANU, B. 102.
          surse: DLRLC
  • 3. Compoziție literară cu caracter laudativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cîntarea Romîniei [titlu]. RUSSO.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cânta
    surse: DEX '98 DEX '09