CÎNTAR (pl. -are) sn. 1 Instrument de măsurat greutatea unui lucru, avînd o pîrghie lungă de fier, împărțită în două brațe neegale; pe brațul cel lung, pe care sînt însemnate mai multe dungi, se mișcă încoace și încolo o greutate de fier în formă de pară iar pe brațul cel scurt atîrnă un cîrlig sau un taler pe care se pune obiectul ce trebue cîntărit (🖼 1257); ~ decimal, basculă ¶ 2 pr. ext. Balanță, cumpănă ¶ 3 ‡ Greutate (care a variat în decursul timpurilor) de vre-o 50 de kgr. ¶ 4 💫 CÎNTARUL, numele unei constelațiuni (🖼 1258) [tc.].