6 definiții pentru cantar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cantar1 sn [At: DN3 / Pl: nct / E: fr canthare] 1 Vas de băut la greci și la romani, cu picior și toarte. 2 Fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa.

CÁNTAR s.n. Vas de băut la greci și la romani, cu picior și toarte. ♦ Fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. [Pl. -re, var. cantharos s.n. / < fr. canthare < lat. cantharus, gr. kantharos].

CÁNTAR s. n. 1. vas de băut la greci și romani, cu picior și toarte, folosit la amestecatul vinului cu apa. 2. fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. (< fr. canthare, gr. kantharos)

cantár n., pl. e (turc. kantar, d. ar. qyn’tar, care vine d. mgr. kentinárion, ĭar acesta d. lat. centenarium [subînț. pondus, greutate], d. centum, o sută. D. lat. vine germ. zentner; d. ar. vine it. quintale; d. turc. vine ngr. kantári, bg. sîrb. kantar, rus. kantárĭ și kontarĭ. V. centenar, chintal. Balanță romană saŭ alt-fel (dar nu cumpănă). Cantar decimal. Greutate de 44 de ocale saŭ 125 de libre (V. majă). – În nord. cîntar, pop. cîntarĭ (după rus. kontárĭ, ca fînar, rus. fonárĭ). La Moxa (sec. 17) chindinar (după ngr. kendinári), 150 de litre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cántar (vas, fântână) s. n., pl. cántare

cántar (vas) s. n., pl. cántare

Intrare: cantar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantar
  • cantarul
  • cantaru‑
plural
  • cantare
  • cantarele
genitiv-dativ singular
  • cantar
  • cantarului
plural
  • cantare
  • cantarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)