3 intrări
27 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CANONIC2, -Ă, canonici, -ce, adj. În conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial. Drept canonic = corp de legi ce reglementează organizarea ca societate a anumitor Biserici. ♦ Recunoscut de biserică. – Din fr. canonique, lat. canonicus.
CANONIC1, canonici, s. m. (În Biserica catolică) Membru al unui colegiu de preoți însărcinat cu celebrarea slujbelor solemne și având funcția de conducere în dieceză. [Acc. și: canonic] – Din lat. canonicus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
canonic1 sm [At: DA ms / A și: ~nic / Pl: ~ici / E: lat canonicus] 1 Preot catolic sau anglican, care face parte din consiliul episcopal. 2 Superiorul unei catedrale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
canonic2, ~ă a [At: URSAN, I, 21, ap. DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr canonique, lat canonicus] 1 În conformitate cu canonul (1) Si: canonial (1). 2 Specific canoanelor (1) Si: canonial (2). 3 Care provine de la un canon (1) Si: canonial (3). 4 Privitor la canoane (1) Si: canonial (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANONIC1, canonici, s. m. Preot catolic sau anglican care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Acc. și: canonic] – Din lat. canonicus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CANONIC2, -Ă, canonici, -ce, adj. În conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial. ◊ Drept canonic = drept bisericesc. ♦ Recunoscut de biserică. – Din fr. canonique, lat. canonicus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CANONIC1, canonici, s. m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopului; superiorul unei catedrale. – Accentuat și: canonic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANONIC2, -Ă, canonici, -e, adj. În conformitate cu canoanele, referitor la canoane. Drept canonic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANONIC1, canonici, s. m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Acc. și: canonic] – Lat. lit. canonicus (< gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CANONIC2, -Ă, canonici, -e, adj. În conformitate cu canoanele, privitor la canoane. ♦ Recunoscut de biserică. – Fr. canonique (lat. lit. canonicus).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CANONIC, -Ă adj. Conform cu canoanele bisericești, referitor la canoane; canonial. // s.m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Cf. fr. canonique, it. cannonico, germ. Kanonikus < lat. canonicus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CANONIC1 s. m. preot catolic din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. (<it. canonico, lat. canonicus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CANONIC2, -Ă adj. 1. conform cu canoanele bisericești; canonial. ◊ recunoscut de biserică. ◊ drept ~ = drept bisericesc. 2. după anumite norme, bine stabilite; normativ. ◊ (mat.) formă (sau ecuație) ~ă = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecuații. (<fr. canonique, lat. canonicus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CANONIC2 ~ci m. (la catolici) 1) Preot care face parte din consiliul episcopal. 2) Șeful unei catedrale. /<lat. canonicus, fr. canonique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CANONIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de canon; propriu canonului. ◊ Drept ~ drept bisericesc. 2) Care este bazat pe canoane; în conformitate cu canoanele. 3) Care corespunde cerințelor bisericii; recunoscut de biserică. /<lat. canonicus, fr. canonique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
canonic a. potrivit cu canoanele Bisericii: dreptul canonic, jurisprudență ecleziastică; cărți canonice, considerate de Biserică ca scrise sub inspirațiune divină. ║ m. membrul unui consiliu episcopal (în Biserica catolică).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*canónic, -ă adj. (vgr. kanonikós). Conform canoanelor bisericiĭ: carte canonică. Relativ la canoane, la legile bisericiĭ. S. m. Preut al uneĭ bisericĭ catedrale catolice. Membru al unuĭ consiliŭ episcopal catolic. Adv. În mod canonic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
canonic1 adj. m., pl. canonici; f. canonică, pl. canonice corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
canonic2 s. m., pl. canonici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
canonic1 adj. m., pl. canonici; f. canonică, pl. canonice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
canonic2 s. m., pl. canonici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
canonic adj. m., pl. canonici; f. sg. canonică, pl. canonice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
canonic s. m., pl. canonici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
canonic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CANONIC adj. v. normativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CANONIC adj. (FILOZ.) normativ. (Principii ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CANONIC termen modern < lat. canonicus. Din magh. kanonok: Cananău (Ath; Sd XVI) fam. de boieri mold.; acte privind pe Iancu Cananău (Sd XXI pp 187 – 500). Cf. și Kανανòς; eponin bizantin, din care s-ar deriva neogr. Kανανĭὼ (But); v. și ZELOS.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
canonic, canonicăadjectiv
- 1. În conformitate cu canoanele, privitor la canoane. DEX '09 DLRLC DNsinonime: canonial
- 1.1. Drept canonic = corp de legi ce reglementează organizarea ca societate a anumitor Biserici. DEX '09 MDN '00
- 1.2. Recunoscut de biserică. DEX '09 MDN '00
-
- 2. După anumite norme, bine stabilite. MDN '00sinonime: normativ
- 2.1. Formă (sau ecuație) canonică = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecuații. MDN '00
-
etimologie:
- canonique DEX '09 DN
canonic, canonicisubstantiv masculin
- 1. (În Biserica catolică) Membru al unui colegiu de preoți însărcinat cu celebrarea slujbelor solemne și având funcția de conducere în dieceză. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- canonicus DEX '09 DEX '98 DN