6 intrări

54 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caná2 sf [At: POLIZU / Pl: cănele / E: tc kyna, bg кана] (Înv) Căneală.

CANÁ, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: caneá s. f.] – Refăcut din canele (pl. lui canelă, rar „canea” < ngr. kanélla, bg. kanela).

CANÁ s. f. v. canea.

Cana f. sat în Galilea, unde Isus săvârși întâia sa minune, schimbând la o nuntă apa în vin.

canà f. cep gros și găurit de butoiu. [Gr. mod. KANÉLA (din it. cannella)].

2) caná f. (turc. kyna, d. ar. hyna; bg. kyná și kaná). Un copăcel (lavsonia inermis) cu ale căruĭ frunze pulverizate femeile din Asia și Africa îșĭ văpsesc unghiile în roș. Văpseaŭa scoasă din aceste frunze. V. căneală.

ca2 sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: căni, (reg) cane / E: bg кана, ger Kanne] 1 Vas cu toartă, care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare Si: canceu (1). 2 Conținutul unui astfel de vas Si: canceu (2). 3 Conținutul împreună cu vasul Si: canceu (3). 4 Vas de formă cilindrică, în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă la cardele și laminoarele din filaturi.

cánă1 sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: fr canne] (Bot; reg) 1 Belșiță (Cana indica). 2 Papucul domnișoarei (Impatiens sultani).

canea a, sf [At: TDRG / V: ~na1, ~ne / Pl: ~ele / E: refăcut din canele (pll canelă)] 1-2 Cep de lemn sau de metal fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet de scurgere, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas.

canéle sfp [At: BORZA, D. / E: ns cf cană1] (Bot; reg) Belșiță (Canna indica),

CÁNĂ2, căni, s. f. 1. Vas cu toartă care servește pentru a bea sau a scoate lichide dintr-un vas mai mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi. – Din bg. kana, germ. Kanne.

CÁNĂ1, cane, s. f. (Bot.) Belșiță. – Din fr. canne.

CÁNĂ1, cane, s. f. (Bot.) Belșiță. – Din fr. canne.

CÁNĂ2, căni, s. f. 1. Vas cu toartă care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi. – Din bg. kana, germ. Kanne.

CANEÁ, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet de scurgere, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: caná s. f.] – Refăcut din canele (pl. lui canelă, rar „canea” < ngr. kanélla, bg. kanela).

CÁNĂ, căni, s. f. Vas cu toartă, fabricat din pămînt, sticlă, porțelan, metal etc., care servește la băut sau la scoaterea unui lichid din alt vas mai mare. V. ulcică. S-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281. O cană mare de lut plină cu vin de Odobești. CREANGĂ, A. 97. Cat în cofă, apă nu-i, Cana-i cu pelin în cui. ȘEZ. III 158. ♦ Conținutul acestui vas. O cană de lapte.Pl. și: cane (TEODORESCU, P. P. 58).

CANEÁ, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, în formă de tub și prevăzut la un capăt cu un robinet, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas. – Variantă: caná s. f.

CÁNĂ, căni, s. f. Vas cu toartă care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. – Bg. kana (germ. Kanne).

arată toate definițiile

Intrare: Cana
nume propriu (I3)
  • Cana
Intrare: Agastache cana
Agastache cana  nomenclatura binară
compus
  • Agastache cana
Intrare: cana / canea
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cana
  • canaua
plural
  • canale
  • canalele
genitiv-dativ singular
  • canale
  • canalei
plural
  • canale
  • canalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canea
  • caneaua
plural
  • canele
  • canelele
genitiv-dativ singular
  • canele
  • canelei
plural
  • canele
  • canelelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cană
Cană nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cană
Intrare: cană (bot.)
cană2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ca
  • cana
plural
  • cane
  • canele
genitiv-dativ singular
  • cane
  • canei
plural
  • cane
  • canelor
vocativ singular
plural
Intrare: cană (vas)
cană1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ca
  • cana
plural
  • căni
  • cănile
genitiv-dativ singular
  • căni
  • cănii
plural
  • căni
  • cănilor
vocativ singular
plural
cană2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ca
  • cana
plural
  • cane
  • canele
genitiv-dativ singular
  • cane
  • canei
plural
  • cane
  • canelor
vocativ singular
plural

cana / canea canea

  • 1. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Refăcut din canele (pluralul lui canelă, rar „canea” din limba neogreacă kanélla, limba bulgară kanela).
    surse: DEX '09 DEX '98

cană (bot.)

etimologie:

cană (vas)

  • 1. Vas cu toartă care servește pentru a bea sau a scoate lichide dintr-un vas mai mare.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: căniță cănățuie 3 exemple
    exemple
    • S-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281.
      surse: DLRLC
    • O cană mare de lut plină cu vin de Odobești. CREANGĂ, A. 97.
      surse: DLRLC
    • Cat în cofă, apă nu-i, Cana-i cu pelin în cui. ȘEZ. III 158.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui astfel de vas.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • O cană de lapte.
        surse: DLRLC
  • 2. Vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: