cană¹ sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: fr canne] (Bot; reg) 1 Belșiță (Cana indica). 2 Papucul domnișoarei (Impatiens sultani).

cană² sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: căni, (reg) cane / E: bg кана, ger Kanne] 1 Vas cu toartă, care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare Si: canceu (1). 2 Conținutul unui astfel de vas Si: canceu (2). 3 Conținutul împreună cu vasul Si: canceu (3). 4 Vas de formă cilindrică, în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă la cardele și laminoarele din filaturi.

CANĂ subst. 1. – b., mold. (17 A I 127); munt. (Cat; 16 B II 171). 2. Cane șoltuz (Isp IV¹); -a (16 B VI 286). 3. Căneiu, Ion, mold. (Sd VII 323); Căn/escu (Buftea); -ești = Cîinești s. (Cat.). §§ 2 – 5 se pot explica ◊ și din Răducanu, prin afereză.