3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALICÓ s. n. Pânză care imită pielea, folosită în legătoria de cărți. – Din engl. calico, fr. calicot.

CALICÓ s. n. Pânză care imită pielea, folosită în legătoria de cărți. – Din engl. calico, fr. calicot.

calicó sn [At: DA ms / V: ~et / E: eg calico, fr calicot] Pânză care imită pielea, folosită în legătoria de cărți.

CALICÓ s.n. Țesătură de bumbac imprimată, folosită mai ales ca pânză de legat cărți. [< fr., it. calicot, cf. Calicut – oraș în India].

CALICÓ s. n. pânză imprimată, mai ales în legătoria de cărți. (< engl. calico, fr. calicot)

CALICÓ n. Pânză care imită pielea, folosită în legătoria de cărți. /<engl. calico, fr. calicot

CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerșește; cerșetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.

CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Care cerșește; cerșetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.

calic, ~ă [At: VARLAAM, C. 359 / V: căl~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ucr калика] 1-2 smf, a (Om) lipsit de mijloace materiale elementare Si: (foarte) sărac. 3 smf (Înv) Cerșetor. 4-5 smf, a (Reg) (Om) atins de o infirmitate vizibilă (ciung, olog etc.). 6-7 smf, a (Om) care vrea să trăiască din munca altuia Si: parazit. 8-9 smf, a (Om) avar. 10-11 smf, a (Rar) (Om) mincinos. 12 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 sfa Melodie după care se execută acest dans.

călic, ~ă smf, a vz calic[1] modificată

  1. coliccalic Ladislau Strifler

CALÍC, -Ă, calici, -e, adj. (Și substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare, foarte sărac. Printre toți verii, cumnații, nepoții și cumetrii, cel mai sărac, calic lipit pămîntului, era un văr primar. BART, E. 35. De mă-ntrebi, eu nu știu bine. Alții poate știuCe să-ntrebi calici ca mine! Știu că lumea dintr-o dată S-a trezit că-i adunată Și c-o duce-n chiu. COȘBUC, P. II 33. Cu un rac, tot sărac; c-un pitic, tot calic. NEGRUZZI, S. I 249. ♦ Termen de dispreț folosit de exploatatori la adresa celor săraci și exploatați. Tu ești doar gospodar, proprietar, și n-ai ce căuta împreună cu calicii de muncitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 8/5. ♦ Cerșetor (mai ales bolnav, orb etc.). Erau două unghere în care doi calici se adăposteau de ani de zile. ANGHEL, PR. 51. Pomană cînd se face, se află și calici. MACEDONSKI, O. I 42. Răspundea iute, iute și mormăit, cum cer calicii la pod. CREANGĂ, A. 90. (Parcă) se bat calicii la gura lui v. gură. 2. Atins de o infirmitate vizibilă (paralitic, șchiop, olog, ciung, orb, surdo-mut). Este drept că-i un pic calic la un picior, dar eu cred că se preface. CAMILAR, N. II 409. 3. Zgîrcit, avar. Muncesc și nu s-alege nemica de mine, pentru că tot de stăpîni calici mi-am avut parte. CREANGĂ, P. 200. ◊ Fig. Zaharia Duhu... tîrî privirea pe pereții afumați, la gazornița calică, la rafturile goale, la hîzîiala de muște [din dugheană]. C. PETRESCU, K. DR. 296.

CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (Înv.) Cerșetor. 2. Zgârcit, avar. 3. (Înv. și reg.) Atins de o infirmitate vizibilă. – Ucr. kalika.

CALÍC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm. 2) Care este foarte sărac; care cerșește; cerșetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgârcit. /<ucr. kalika

CALIC s.m. (Mold.) Olog, paralitic; ciung. Calicii și orbii și șchiopii și nevolnicii. VARLAAM. Vezi și calici. Etimologie: ucr. kalika.

calic a. și m. 1. Mold. sărac lipit, cerșetor: o să prefacă neamul în turmă de calici AL.; 2 sgârcit: e calic nevoie mare; 3. mișel, om de nimica. [Slav. KALIKA, sărman, pelerini].

calíc m. (rut. kalika, om mutilat, vsl. „pelerin, nomad”, d. pers. kâlak, diform). Cerșitor, milog. Adj. Sărac de tot: om calic, țară calică. Munt. Mare avar, chirnog. Calic lipit pămîntuluĭ, extrem de sărac. V. colduș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calíc adj. m., s. m., pl. calíci; adj. f., s. f. calícă, pl. calíce

calíc adj. m., s. m., pl. calíci; f. sg. calícă, pl. calíce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALÍC s., adj. 1. s., adj. v. zgârcit. 2. adj., s. v. sărac.

arată toate definițiile

Intrare: calico (pref.)
calico2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • calico
calic2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • calic
Intrare: calico (s.n.)
substantiv neutru (N81)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calico
  • calicoul
  • calicou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • calico
  • calicoului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: calic (adj.)
calic1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calic
  • calicul
  • calicu‑
  • cali
  • calica
plural
  • calici
  • calicii
  • calice
  • calicele
genitiv-dativ singular
  • calic
  • calicului
  • calice
  • calicei
plural
  • calici
  • calicilor
  • calice
  • calicelor
vocativ singular
  • calicule
  • calice
  • cali
  • calico
plural
  • calicilor
  • calicelor
călic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calico (s.n.)

  • 1. Pânză care imită pielea, folosită în legătoria de cărți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

calic călic adesea substantivat

  • 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sărac attach_file 3 exemple
    exemple
    • Printre toți verii, cumnații, nepoții și cumetrii, cel mai sărac, calic lipit pămîntului, era un văr primar. BART, E. 35.
      surse: DLRLC
    • De mă-ntrebi, eu nu știu bine. Alții poate știu – Ce să-ntrebi calici ca mine! Știu că lumea dintr-o dată S-a trezit că-i adunată Și c-o duce-n chiu. COȘBUC, P. II 33.
      surse: DLRLC
    • Cu un rac, tot sărac; c-un pitic, tot calic. NEGRUZZI, S. I 249.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Termen de dispreț folosit de exploatatori la adresa celor săraci și exploatați.
      exemple
      • Tu ești doar gospodar, proprietar, și n-ai ce căuta împreună cu calicii de muncitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 8/5.
        surse: DLRLC
    • 1.2. învechit Care cerșește.
      exemple
      • Erau două unghere în care doi calici se adăposteau de ani de zile. ANGHEL, PR. 51.
        surse: DLRLC
      • Pomană cînd se face, se află și calici. MACEDONSKI, O. I 42.
        surse: DLRLC
      • Răspundea iute, iute și mormăit, cum cer calicii la pod. CREANGĂ, A. 90.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie (Parcă) se bat calicii la gura lui.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Muncesc și nu s-alege nemica de mine, pentru că tot de stăpîni calici mi-am avut parte. CREANGĂ, P. 200.
      surse: DLRLC
    • figurat Zaharia Duhu... tîrî privirea pe pereții afumați, la gazornița calică, la rafturile goale, la bîzîiala de muște [din dugheană]. C. PETRESCU, K. DR. 296.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit regional Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.).
    exemple
    • Este drept că-i un pic calic la un picior, dar eu cred că se preface. CAMILAR, N. II 409.
      surse: DLRLC

etimologie: