2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cășuná [At: ZILOT, CRON. 72 / Pzi: ~néz, (pop) cășún / E: ml accasionare] 1 vi A-i veni cuiva o idee (sau o poftă) ciudată. 2 vi A prinde necaz pe cineva (sau pe ceva). 3 vi A manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată ) față de cineva. 4 vi A-i apărea dintr-o dată, pe neașteptate, o durere (fizică), un necaz etc. 5 vr (Trs) A provoca un avort unei femei din cauza spaimei. 6 vi A veni pe neașteptate (și nepoftit) în casa cuiva. 7 vi (Construit cu prepoziția „pe”) A se lega din senin de cineva (cu acuzații nedrepte). 8 vi A lovi necazul pe cineva. 9 vi A se năpusti asupra cuiva (acuzându-l, certându-l, îmbrâncindu-l). 10 vi (Reg) A face cuiva reproșuri. 11 vi (Construit cu dativul) A cobi. 12 vt A cauza (o supărare). 13 vr (Reg) A fi bolnav psihic.

CĂȘUNÁ, cășunez, vb. I. 1. Intranz. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată. 2. Intranz. A manifesta în mod persistent un sentiment de antipatie sau de dragoste față de cineva sau de ceva. 3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva. 4. Tranz. (Pop.) A cauza, a pricinui. A cășuna o supărare.Lat. *occasionare.

CĂȘUNÁ, cășunez, vb. I. 1. Intranz. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată. 2. Intranz. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată) față de cineva. 3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva. 4. Tranz. A cauza, a pricinui. A cășuna o supărare.Lat. *occasionare.

CĂȘUNÁ, cășunez, vb. I. 1. Intranz. impers. (Construit cu dativul pronumelui reflexiv) A-i trece cuiva prin cap o năzbîtie, a-i veni un gust sau o poftă ciudată, a-i trăsni o idee. S-ar putea însă, într-o zi, să-l lovească, căci i-ar cășuna să-și arate puterea. SADOVEANU, D. P. 21. Nu ți-am spus eu, jupîne, că așa îți cășunează dumitale! M-ai făcut să alerg ca nebunii, să-mi rup gîtul! Doamne ferește! dacă făceam și moarte de om? CARAGIALE, O. I I-a cășunat să joace. ȘEZ. XX 136. 2. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe» sau «asupra») A fi cuprins (dintr-o dată) de un sentiment dușmănos față de cineva, a prinde necaz contra cuiva. Unde să-i găsesc eu potrivă, zicea împăratul toată ziulica, dînd cu toiagul, de colo-colo, o petricică, pe care cășuna în neștire. DELAVRANCEA, V. V. 9. Ceilalți argați cășunaseră pe dînsul și-l tot luau peste picior, iară el nu lua aminte de flecăriile lor și-și căuta de treaba lui. ISPIRESCU, L. 229. După șase ani de luptă crîncenă, în care victoriile se precumpăneau, puterile Europei, cășunînd asupra Porții, au silit-o să încheie pare. GHICA, S. 27. ♦ A prinde (dintr-o dată) dragoste de cineva. Pe cine i-o fi cășunat nu știu, că nu spune, să-l tai. DELAVRANCEA, S. 57. 3. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe» sau «asupra») A căbărî asupra cuiva (cu lovituri). Pa eu zic că asta au vrut, de-au cășunat pe el cu ciomegile. DUMITRIU, N. 1.94. 5. Tranz. A cauza, a prilejui, a pricinui. Se tejme... să nu-i cășuneze cumva o boală de grumaz. SADOVEANU, N. P. 282. Mi-aduc aminte... că o dată am cășunat supărare și plingeri împotrivă-mi. GALACTION, O. I 329. Asta poate să-ți cășuneze vro supărare. ALECSANDRI, T. 1365. Te las să-ți închipuiești mirarea ce a cășunat vederea astei nouă dovezi. NEGRUZZl, S. I 231. Ploile au fost multe și au împiedicat treieratul, cășunînd stricăciune. I. IONESCU, M. 354.

CĂȘUNÁ, cășunez, vb. I. 1. Intranz. impers. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată. 2. Intranz. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a prinde (dintr-o dată) dragoste de cineva. 3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva. Au cășunat pe el cu ciomegile (DUMITRIU). 4. Tranz. A cauza, a pricinui. A cășuna o supărare.Lat. *occasionare.

A CĂȘUNÁ ~éz 1. intranz. 1) A-i veni un gând neașteptat și ciudat; a se năzări. 2) A prinde necaz (pe cineva sau ceva). 2. tranz. A face să se producă; a cauza; a pricinui; a provoca; a produce. ~ mânie. /<lat. occasionare

cășunà v. 1. a cauza, a pricinui: i-a cășunat multe neajunsuri; 2. a veni pe neașteptate (o poftă, o durere, o mânie), a-i abate cuiva: a cășunat ca baba la mormânt (adică pentru pomană) PANN; 3. a prinde necaz pe cineva, a căuta să-i facă rău: ceilalți argați cășunaseră pe dânsul și-l tot lua peste picior ISP. [Lat. OCCASIONARl].

cășunéz v. tr. (lat. pop. casionare îld. occasionare, d. cl. occasio, ocaziune. Cp. cu înverșunez). Vest. Cauzez, pricinuĭesc. V. intr. Cad ca o boală pe capu cuĭva: multe aŭ cășunat pe capu meŭ! Îmĭ cășunează, îmĭ abate, îmĭ vine gust, îmĭ trăsnește pin minte: nu știŭ ce ĭ-a cășunat de e supărat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cășuná (a ~) vb., ind. prez. 3 cășuneáză

cășuná vb., ind. prez. 1 sg. cășunéz, 3 sg. și pl. cășuneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂȘUNÁ vb. v. cauza, pricinui, produce, provoca.

CĂȘUNÁ vb. v. năzări.

cășuna vb. v. CAUZA. PRICINUI. PRODUCE. PROVOCA.

CĂȘUNA vb. a-l apuca, a i se năzări, a-i veni, (înv. și reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Ce i-o fi ~ așa deodată?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cășuná (-néz, -át), vb.1. A pricinui, a cauza. – 2. A i se năzări, a-i veni chef de ceva. – 3. A urmări, a sîcîi, a jigni. Lat. *occasionāre (Ascoli, Arch. glott. it., XVI, 185; Pușcariu 311), transformînd fără îndoială în *accasionāre, printr-o confuzie de suf. (cf. REW 6029; DAR), cf. it. accagionare, v. fr. achoisoner „a vexa”. După Candrea-Dens., 285, de la *casionare, der. de la casus.Der. cășunătură, s. f. (chef, poftă; durere bruscă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cășuná, cășun, cășunez, vb. intranz. – 1. A-i veni cuiva poftă de ceva. 2. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva. – Lat. *occasionare < lat. occasio „ocazie” (Pușcariu, Scriban, DER, DLRM, DEX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CĂȘUNA a, vb. 1 Cășun, Lupul, mold., 1665 (BCI IV 169); 2. Cășuneanu (Șez).

Intrare: Cășuna
Cășuna nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cășuna
Intrare: cășuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cășuna
  • cășunare
  • cășunat
  • cășunatu‑
  • cășunând
  • cășunându‑
singular plural
  • cășunea
  • cășunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cășunez
(să)
  • cășunez
  • cășunam
  • cășunai
  • cășunasem
a II-a (tu)
  • cășunezi
(să)
  • cășunezi
  • cășunai
  • cășunași
  • cășunaseși
a III-a (el, ea)
  • cășunea
(să)
  • cășuneze
  • cășuna
  • cășună
  • cășunase
plural I (noi)
  • cășunăm
(să)
  • cășunăm
  • cășunam
  • cășunarăm
  • cășunaserăm
  • cășunasem
a II-a (voi)
  • cășunați
(să)
  • cășunați
  • cășunați
  • cășunarăți
  • cășunaserăți
  • cășunaseți
a III-a (ei, ele)
  • cășunea
(să)
  • cășuneze
  • cășunau
  • cășuna
  • cășunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cășuna

  • 1. intranzitiv A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: năzări 3 exemple
    exemple
    • S-ar putea însă, într-o zi, să-l lovească, căci i-ar cășuna să-și arate puterea. SADOVEANU, D. P. 21.
      surse: DLRLC
    • Nu ți-am spus eu, jupîne, că așa îți cășunează dumitale! M-ai făcut să alerg ca nebunii, să-mi rup gîtul! Doamne ferește! dacă făceam și moarte de om? CARAGIALE, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • I-a cășunat să joace. ȘEZ. XX 136.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A manifesta în mod persistent un sentiment de antipatie sau de dragoste față de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Unde să-i găsesc eu potrivă, zicea împăratul toată ziulica, dînd cu toiagul, de colo-colo, o petricică, pe care cășuna în neștire. DELAVRANCEA, V. V. 9.
      surse: DLRLC
    • Ceilalți argați cășunaseră pe dînsul și-l tot luau peste picior, iară el nu lua aminte de flecăriile lor și-și căuta de treaba lui. ISPIRESCU, L. 229.
      surse: DLRLC
    • După șase ani de luptă crîncenă, în care victoriile se precumpăneau, puterile Europei, cășunînd asupra Porții, au silit-o să încheie pace. GHICA, S. 27.
      surse: DLRLC
    • Pe cine i-o fi cășunat nu știu, că nu spune, să-l tai. DELAVRANCEA, S. 57.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A se năpusti asupra cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ba eu zic că asta au vrut, de-au cășunat pe el cu ciomegile. DUMITRIU, N. 1.94.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Se teme... să nu-i cășuneze cumva o boală de grumaz. SADOVEANU, N. P. 282.
      surse: DLRLC
    • Mi-aduc aminte... că o dată am cășunat supărare și plîngeri împotrivă-mi. GALACTION, O. I 329.
      surse: DLRLC
    • Asta poate să-ți cășuneze vro supărare. ALECSANDRI, T. 1365.
      surse: DLRLC
    • Te las să-ți închipuiești mirarea ce a cășunat vederea astei nouă dovezi. NEGRUZZl, S. I 231.
      surse: DLRLC
    • Ploile au fost multe și au împiedicat treieratul, cășunînd stricăciune. I. IONESCU, M. 354.
      surse: DLRLC

etimologie: