4 intrări

49 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURTĂ, burți, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. (Ir.) Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. – Et. nec.

burtă sf [At: PANN, E. II, 103 / V: bârtă / Pl: ~rți / E: nct] 1 (Pop) Abdomen. 2 (Îs) Ciorbă de ~ Ciorbă făcută din stomac de vită. 3 (Pfm; îe) A sta cu ~ a la soare A sta degeaba. 4 (Îs) ~ de popă Persoană care bea și mănâncă mult. 5 (Fig) Partea bombată, proeminentă a unui obiect. 6 (Reg; îc) ~ a-gâștii Iarbă măruntă și foarte moale.

burtă s.f. 1 (pop.) Abdomen, pîntece; (reg.) babă. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (fam.) A sta cu burta la soare = a sta (culcat) trîndăvind; a sta degeaba. A se lungi cu burta pe pămînt = a se umili. Sluțenia de om se topea de dragostea fetii, se lungea cu burta pe pămînt și umbla cu șosele cu momele (ISP.). Burtă de popă, se spune despre cineva care mănîncă și bea mult. A avea burtă sau a fi cu burta la gură = (despre femei) a fi însărcinată. A se bate cu cineva pe burtă v. bate. A face broaște în burtă v. broască. A se pune cu burta pe carte v. carte. A se ține cu mîinile de burtă de(-atîta) rîs v. mînă. A omorî păduchele (sau puricele) pe burtă v. omorî. A i se lipi burta de șale v. șa. A-i frige (cuiva) șerpi pe burtă v. șarpe. A (i se) face burta tobă v. tobă. A-și umple burta v. umple. 2 Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. Burta amforei. ◊ Expr. A face burtă = a) (despre obiecte) a se bomba, a se umfla; b) (despre oameni) a se îngrășa. ♦ (cinemat.; fam.) Lungime (nedorită) a unor texte, filme etc. • pl. -ți. /cf. srb. trba; v. tîrban, bîrdan.

BURTĂ, burți, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. – Et. nec.

BURTĂ, burți, s. f. 1. Abdomen, pîntece. Da, i-am văzut pe toți... Pe miliardarii cu burțile moi, Pe toți îngrășații din războită de ieri. DEȘLIU, G. 44. Afin lovi cerbul de trei ori în burtă. ISPIRESCU, L. 116. ◊ Fig. Nu simți că a plecat corabia, dacă ești în burta ei. CAMIL PETRESCU, T. II 613. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. A se lungi cu burta la pămînt = a se umili peste măsură. Sluțenia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea cu burta pe pămînt și umbla cu șoșele, cu moinele, să înduplece fata a-l lua de bărbat. ISPIRESCU, L. 47. Burtă de popă, se zice despre cineva care mănîncă și bea mult. Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din pîntece de vacă. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. Burta butoiului.

BURTĂ, burți, s. f. 1. Abdomen, pîntece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din pîntece de vacă. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănîncă și bea mult (avînd pîntecele mare). 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte.

burtă s. f. (lb. vorbită) Excrescență, lungime (nedorită) ◊ „«Scrisori de vacanță» (roman epistolar, apărut în Editura Cartea Românească) de T.C. conținând nu puține pagini de epică izbutită, dar și unele «burți» ale textului.” Săpt. 6 V 77 p. 8. ◊ „[...] ceea ce nu înseamnă că filmul nu are și câteva «burți» cum se zice în jargon, meandre cum s-ar zice mai poetic.” R.l. 16 II 78 p. 2. ◊ „Nici chiar [filmul] «Patul conjugal» nu este scutit de «burți» scenaristice.” Lit. 36/94 p. 11. ◊ „Regizorul filmului [...] tocmai taie «burțile» la montaj.” As 182/95 p. 12 (de la burtă „abdomen”, prin analogie de formă)

BURTĂ ~ți f. pop. 1) Parte a corpului, la om și la animale, dintre torace și bazin, în care se află stomacul, intestinele și alte organe interne; pântece; abdomen. * A sta cu ~ta la soare a sta degeaba; a trândăvi. A-și face ~ta tobă a mânca mult, fără măsură. 2) fig. Parte proeminentă (a unui obiect); pântece. [G.-D. burții] /Orig. nec.

burtă f. partea de jos a pântecelui. [Bulg. BURTA: vorbă primitiv identică cu bortă, cu sensul fundamental de «cavitate» (de trunchiu, de corp, de lucruri)].

búrtă și (nord) bîrtă f., pl. țĭ (met. d. sîrb. trba a.î. V. tîrban, bîrdan). Fam. saŭ iron. Pîntece.

BURTĂ-VERDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

burtăverde smi [At: DEX2 / E: burtă + verde] (Înv; irn) 1 Burghez (7). 2 Persoană insensibilă la valorile culturale Si: filistin. 3 Om leneș și indolent. 4-5 Șorț sau brâu verde purtat de negustori.

burtăverde s.m. invar. 1 (deprec.) Burghez. Eu am crezut că-i un îmbogățit de război. Un burtăverde (CE. PETR.). ♦ Fig. Om insensibil la valorile spirituale (artă, literatură, știință etc.); filistin. ♦ Om leneș, comod, indolent. ♦ (în trecut) Negustor. 2 (înv.) Șorț sau brîu verde purtat altădată de negustori. • /burtă + verde.

BURTĂVERDE s. m. invar. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

BURTĂVERDE s. m. invar. 1. Termen ironic, depreciativ, pentru burghez, (la început mai ales) pentru negustor. Îmi pare rău că nu ne-am uitat mai atent atunci în tren. Eu am crezut că-i un îmbogățit de război. Un burtă-verde. C. PETRESCU, C. V. 88. ♦ Fig. Om incapabil de a aprecia valorile spirituale (arta, literatura, știința etc.); filistin. 2. (Învechit) Șorț sau brîu verde purtat altădată de negustori.

BURTĂVERDE s. m. invar. 1. Termen ironic, depreciativ, pentru burghez, mai ales pentru negustor. ♦ Om incapabil să aprecieze la valorile spirituale; filistin. 2. (Înv.) Șorț sau brîu verde purtat altădată de negustori. – Din burtă + verde.

burtă-verde m. om dat la interese și vieață materială și deci incapabil de cugetări mai înalte, de sentimente mai nobile: Ianache burtă-verde, porecla poporului român, ca Jacques Bonhomme în Franța sau ca John Bull în Anglia. [Lit. burtă robustă (cf. «Român verde»), adică om robit pântecelui].

burtă-vérde m., pl. fără gen al luĭ (de la obĭceiu bacalilor de-a purta o pestelcă de postav verde). Iron. Om materialist care nu se interesează de artă. Epitet cu care socialiștiĭ săracĭ îi gratifică pe „burghejĭ”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burtă s. f., g.-d. art. burții; pl. burți

burtă s. f., g.-d. art. burții; pl. burți

burtă s. f., g.-d. art. burții; pl. burți

!burtă-verde (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui burtă-verde; pl. burtă-verde

!burtă-verde s. m. și f., g.-d. lui burtă-verde; pl. burtă-verde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURTĂ s. (ANAT.) abdomen, pîntece, (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bîrdan, burduh, burduhan, dobă, foale, rînză, vintre, (prin Mold.) buft.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BURTĂ subst. I. 1. Burt/a fam., 1726 (Paș); -an, fam. act.; Burlă, L., ard. 2. Burtea boier (Cat; Giur 180); – fam. (Sd XVI 158, XXII) etc. 3. Burtel (Hur). 4. Burtic/ă și -el, fam. (Tel 58). 5. Burtin act. 6. Burtul, R. (RS 71); – olt. (16 B VI 146). 7. Burluș (Sd X). II. Din plur. burți: 1. Burțea, munt. (RI XI 315). 2. Burțac mold. (Sur V). 3. Burțan (Met 180). 4. Burțoiul (16 B VI 313). Cont. cu burtical dim. < burta (DLR): Burțucal olt. (17 B III 536).

Burtăverde, poreclă ironică pentru burghez și mai ales pentru negustorul de odinioară. Zugrăvind, într-o comedie, un asemenea specimen din vremea fabricanților și moșierilor, scriitorul Tudor Mușatescu și-a intitulat sugestiv piesa: Burtă-Verde. lar în romanul său Calea Victoriei, Cezar Petrescu scrie despre un personaj: „Am crezut că-i un îmbogățit de de război, un burtăverde”. Comparația s-a născut din faptul că negustorii de altădată purtau un șorț sau un brîu lat de culoare verde. FOL.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

burtă, burți s. f. lungime nedorită a unui text; pasaj prolix / redundant.

a da buzunări la burți expr. (intl.) a lovi cu cuțitul în burtă.

a fi mai flămând cu ochii decât cu burta expr. a fi dornic de cunoaștere / de învățătură.

a lăsa cu burta la gură expr. (d. bărbați) a lăsa (o femeie) gravidă.

a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șest expr. 1. a păstra un secret. 2. a acționa pe ascuns.

a se bate pe burtă (cu cineva) expr. a fi în relații familiare (cu cineva).

a se bate pe burtă cu toată lumea expr. a fi exagerat de sociabil.

a se pune cu burta pe carte expr. a se apuca de învățat.

a sta cu burta la soare expr. 1. a face plajă. 2. a fi pasiv / comod / nepăsător.

a-și pune burta la cale expr. a mânca pe săturate.

cornu’ burții expr. (livr.) penis.

cu burta la gură expr. (d. femei) gravidă.

pe biteș / blat / burtă / gușă / șest / șestache / șustă expr. în secret; pe ascuns

ține-mă de mânerul burții expr. (adol.) lăsă-mă-n pace!

Intrare: burtă
substantiv feminin (F44)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burtă
  • burta
plural
  • burți
  • burțile
genitiv-dativ singular
  • burți
  • burții
plural
  • burți
  • burților
vocativ singular
plural
bârtă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Burtă
Burtă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Burtă
Intrare: burtă-verde (s.f.)
burtă-verde2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burtă-verde
  • burtă-verde
plural
  • burtă-verde
  • burtă-verde
genitiv-dativ singular
  • burtă-verde
  • burtă-verde
plural
  • burtă-verde
  • burtă-verde
vocativ singular
plural
Intrare: burtă-verde (s.m.)
burtă-verde1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burtă-verde
  • burtă-verde
plural
  • burtă-verde
  • burtă-verde
genitiv-dativ singular
  • burtă-verde
  • burtă-verde
plural
  • burtă-verde
  • burtă-verde
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burtăverde
plural
  • burtăverde
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burtă, burțisubstantiv feminin

  • 1. popular Parte a corpului, la om și la animale, dintre torace și bazin, în care se află stomacul, intestinele și alte organe interne. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Da, i-am văzut pe toți... Pe miliardarii cu burțile moi, Pe toți îngrășații din războită de ieri. DEȘLIU, G. 44. DLRLC
    • format_quote Afin lovi cerbul de trei ori în burtă. ISPIRESCU, L. 116. DLRLC
    • format_quote figurat Nu simți că a plecat corabia, dacă ești în burta ei. CAMIL PETRESCU, T. II 613. DLRLC
    • 1.1. Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble familiar A sta cu burta la soare = a sta degeaba. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: trândăvi
    • chat_bubble A se lungi cu burta la pământ = a se umili peste măsură. DLRLC
      • format_quote Sluțenia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea cu burta pe pămînt și umbla cu șoșele, cu momele, să înduplece fata a-l lua de bărbat. ISPIRESCU, L. 47. DLRLC
    • chat_bubble A-și face burta tobă = a mânca mult, fără măsură. NODEX
    • chat_bubble ironic Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. DEX '09 DLRLC
  • 2. figurat Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Burta butoiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

burtă-verde, burtă-verdesubstantiv masculin invariabil
burtă-verde, burtă-verdesubstantiv feminin invariabil

  • 1. ironic Termen ironic, depreciativ, pentru burghez, (la început mai ales) pentru negustor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îmi pare rău că nu ne-am uitat mai atent atunci în tren. Eu am crezut că-i un îmbogățit de război. Un burtă-verde. C. PETRESCU, C. V. 88. DLRLC
    • 1.1. Om insensibil la valorile culturale; om leneș, comod, indolent. DEX '09 DLRLC
      sinonime: filistin
  • 2. învechit Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. DEX '09 DLRLC
    • comentariu Încadrarea acestui sens ca s. m. sau f. pare incorectă. dexonline
etimologie:
  • Burtă + verde DEX '09 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic