19 definiții pentru stomac stomah


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOMÁC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s. n.] – Din sl. stomahŭ.

STOMÁC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s. n.] – Din sl. stomahŭ.

STOMÁC, stomacuri, s. n. Organ al aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, situat între esofag și intestinul subțire, în care se face digestia alimentelor. Acum încep să simt și un soi de gol subt stomac. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. Ceaiul de ismă, luat seara și dimineața, cîte o ceașcă, activează mistuirea și îndreptează stomacul. ȘEZ. VIII 155. ◊ Expr. (Familiar) A nu avea pe cineva la stomac sau a-i sta cuiva la stomac, se spune cînd cineva nu poate suferi pe altul, cînd îi poartă pică. A-și pune stomacul (rar stomacurile) la cale = a-și potoli foamea, a mînca. După ce-și văzu stomacul pus la cale, trase o fugă la mal, bău apă, apoi se întoarse și se tolăni pe pămîntul umed. DUNĂREANU, CH. 226. (În forma stomah) Știubei și tovarășii săi își puneau provizoriu stomahurile la cale. C. PETRESCU, Î. II 140. – Variantă: stomáh s. n.

STOMÁC ~uri n. (la om și la animalele superioare) Parte a aparatului digestiv în care se digeră alimentele. Durere de ~.A nu avea (pe cineva) la ~ a nu suporta (pe cineva). A-și pune ~ul la cale a mânca bine. /<ngr. stómahos, sl. stomahu

stomac n. organ interior ce primește și mistuește alimentele.

STOMÁH s. n. v. stomac.

*stomáh n., pl. urĭ (ngr. stomáhi, d. vgr. stómahos, de unde vine lat. stómachus, it. stómaco, fr. estomac; vsl. stomahŭ. Cp. cu splină). O umflătură în aparatu digestiv în care se așează mîncarea și se mistuĭe: stomahu rumegătoarelor are patru despărțiturĭ. A avea stomah de struț, a avea stomah foarte sănătos. A nu-l avea pe cineva la stomah, a nu-țĭ plăcea, a-l urî. – Pop. -ag. V. chișcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stomác s. n., pl. stomácuri

stomác s. n., pl. stomácuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STOMÁC s. 1. v. burduhan. 2. (ANAT.) stomac glandular v. cheag; stomac măcinător v. pipotă. 3. (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) burtă, inimă, pântece, rânză, (reg.) foale, moară, râșniță, rumegătoare, rumegătură, rumeguș, (Ban.) târfă, (înv.) bandor, (fam.) pipotă, ramazan. (Dureri de ~.)

STOMAC s. (ANAT.) 1. burduhan, (pop.) burduf, (reg.) bîrdan, (Ban), tîrban. (~ unor animale.) 2. (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) burtă, inimă, pîntece, rînză, (reg.) foale, moară, rîșniță, rumegătoare, rumegătură, rumeguș, (Ban.) tîrfă, (înv.) bandor, (fam.) pipotă, ramazan. (Dureri de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stomác (-curi), s. n. – Parte a aparatului digestiv. – Var. înv. stomah. Fr. estomac, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. στομάχι, cf. sl. stomachŭ (Vasmer, Gr., 137). – Der. stomacal, adj., din fr.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

STOMAC abataj, cantină, ghiozdan, jgheab, magazie, pipotă, raft.

a avea ceață în stomac expr. a-i fi foame

a avea fluturi în stomac expr. a fi îndrăgostit

a nu avea la stomac (pe cineva) expr. a antipatiza (pe cineva)

a-i întoarce (cuiva) stomacul pe dos expr. a scârbi (pe cineva), a-i face greață (cuiva).

Intrare: stomac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stomac
  • stomacul
  • stomacu‑
plural
  • stomacuri
  • stomacurile
genitiv-dativ singular
  • stomac
  • stomacului
plural
  • stomacuri
  • stomacurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stomah
  • stomahul
  • stomahu‑
plural
  • stomahuri
  • stomahurile
genitiv-dativ singular
  • stomah
  • stomahului
plural
  • stomahuri
  • stomahurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stomac stomah

  • 1. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: foale 3 exemple
    exemple
    • Durere de stomac.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Acum încep să simt și un soi de gol subt stomac. CAMIL PETRESCU, U. N. 340.
      surse: DLRLC
    • Ceaiul de ismă, luat seara și dimineața, cîte o ceașcă, activează mistuirea și îndreptează stomacul. ȘEZ. VIII 155.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A nu avea (pe cineva) la stomac sau a-i sta cuiva la stomac = a nu putea suferi (pe cineva), a-i purta pică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. expresie familiar A-și pune stomacul (rar stomacurile) la cale = a-și potoli foamea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: mânca 2 exemple
      exemple
      • După ce-și văzu stomacul pus la cale, trase o fugă la mal, bău apă, apoi se întoarse și se tolăni pe pămîntul umed. DUNĂREANU, CH. 226.
        surse: DLRLC
      • Știubei și tovarășii săi își puneau provizoriu stomahurile la cale. C. PETRESCU, Î. II 140.
        surse: DLRLC

etimologie: