BURTĂ, burți, s. f. 1. Abdomen, pîntece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din pîntece de vacă. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănîncă și bea mult (avînd pîntecele mare). 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte.