2 intrări
22 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
búrniță sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) bar~, bâr~ / Pl: ~e / E: bură2 + -niță] Bură2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. (Uneori determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă; bură. S-a lăsat un frig și-o ceață amestecată cu burniță rece. GALAN, Z. R. 73. A fost început de trei zile o burniță, măruntă cît vîrful acului, deasă, încît nu se mai vedea nimic. CAMILAR, TEM. 370. Începe ca să pice o burniță de ploaie. MACEDONSKI, O. I 44.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Bură. – Din bură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BÚRNIȚĂ ~e f. Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; bură. /Din bură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
búrniță f., pl. e (bg. burniĭ, sîrb. buran, furtunos. V. búră). Vest. Rar est. Bură saŭ ploaĭe liniștită: crengile grele de burniță (CL. 1924, 187). – Și la Sadov. (VR. 1911, 3, 341) = „burhaĭ”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
burnița vi [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pzi: 3 ~țează / E: burniță] A bura1. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a bura, a cerne, a țîrîi. Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. Norii posomoriți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A BURNIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burnă (burniță) f. V. bură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
burnițà v. a bura.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burniță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
burnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
burnițá vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BÚRNIȚĂ s. (MET.) bură, burnițeală, țârcâială, țârâială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BURNIȚĂ s. (MET.) bură, burnițeală, țîrcîială, țîrîială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — |
burniță
- 1. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață.exemple
- S-a lăsat un frig și-o ceață amestecată cu burniță rece. GALAN, Z. R. 73.surse: DLRLC
- A fost început de trei zile o burniță, măruntă cît vîrful acului, deasă, încît nu se mai vedea nimic. CAMILAR, TEM. 370.surse: DLRLC
- Începe ca să pice o burniță de ploaie. MACEDONSKI, O. I 44.surse: DLRLC
-
etimologie:
- burăsurse: DEX '09 DEX '98
burnița
- 1. A ploua mărunt și des; a bura.exemple
- Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252.surse: DLRLC
- Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.surse: DLRLC
-
etimologie:
- burnițăsurse: DEX '09 DEX '98