bum i [At: ALECSANDRI, T. 1301 / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.

bum² s.n. (mar.) Suport de lemn, fixat aproape de baza catargului, pe care se leagă marginea de jos a velei. • pl. -uri. /<engl. boom.

bum¹ interj. Cuvînt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o tobă, de o lovitură înfundată, de o cădere. • /onomat.

BUM! interj. Imită detunătura de pușcă sau de tun, sgomotul produs de o cădere sau de o izbitură înfundată.

BUM interj. Onomatopee care exprimă zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.

BUM interj. Cuvînt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.

BUM¹ s.n. (Mar.) Ghiu. [< engl. boom].

BUM² s.n. v. boom.

BUM interj. (se folosește pentru a imita zgomotul înfundat, produs de un corp la cădere, de o armă etc.). /Onomat.

bum! int. exprimă sunetul tobei.

bum, interj. care arată bubuitu (tunetu).

BOOM, boomuri, s. n. Denumire dată perioadei de avânt economic, caracterizată prin creșterea producției, a profiturilor, scăderea șomajului etc. [Pr.: bum] – Din engl. boom.

boom sn [At: DEX² / P: bum / E: eg boom] 1 Denumire dată unei perioade de avânt economic, când producția crește și șomajul scade. 2 Creștere rapidă a valorilor pe piață. 3 (Îs) ~ militar Avânt artificial al producției, provocat de militarizarea economiei. 4 (Spt) Acțiune ofensivă.

boom [bum] s.n. 1 (econ.) Denumire dată unei perioade de avînt economic, caracterizată prin creșterea producției, a profiturilor, a consumului și investițiilor, prin intensificarea speculațiilor la bursă, prin umflarea prețurilor mărfurilor și a cursului hîrtiilor de valoare, prin scăderea șomajului etc. și care este urmată, de obicei, de o stare de depresiune. ◊ Boom militar = avînt artificial al producției, determinat de militarizarea economiei. ♦ (și boom demografic) Creșterea considerabilă, într-un termen relativ scurt, a populației dintr-o anumită zonă geografică. 2 (fin.) Creștere bruscă a valorii acțiunilor la bursă. 3 Prosperitate rapidă, avînt, de obicei de scurtă durată. Se constată un „boom” al studiourilorfoto. 4 Eveniment excepțional. Venirea actorului londonez este considerată un veritabil „boom” al anului. 5 (sport) Acțiune ofensivă. • pl. -uri. /<engl. boom.

BOOM s. n. Denumire dată perioadei de avânt economic, caracterizată prin creșterea producției, a profiturilor, scăderea șomajului etc. [Pr.: bum] – Cuv. engl.

BOOM s.n. 1. Ridicare rapidă și mare a valorilor pe piață; lovitură economică de răsunet, reușită (mai ales economică). 2. Înviorare bruscă a activității economice în țările capitaliste, creată și întreținută prin intensificarea speculațiilor la bursă, prin umflarea prețurilor mărfurilor și a cursului hîrtiilor de valoare. ◊ Boom militar = avînt artificial al producției, provocat de militarizarea economiei și de uriașele cheltuieli militare făcute pe seama contribuabililor. 3. (Sport) Acțiune ofensivă. [Pron. bum, scris și bum. / < americ. boom].

BOOM [BUM] s. n. 1. prosperitate rapidă a activității economice. 2. avânt. 3. eveniment excepțional. 4. revenire. (< amer. boom)

boom s. n. (ec.; americanism) ♦ 1. Prosperitate rapidă, de obicei de scurtă durată ◊ „În schimb se poate vorbi de un «boom» al studiourilor de imprimare, exagerat de numeroase actualmente, dar utilizate la nivelul tehnicii mondiale (24 de piste)” Sc. 28 VI 74 p. 8; v. și 20 X 77 p. 6. ♦ 2. Avânt ◊ „În Franța, țară în care arta coregrafică se află la mare preț și într-un extraordinar boom, au loc anual numeroase concursuri naționale și internaționale de balet.” Cotid. 7 VI 93 p. 2; v. și heliotehnică. ♦ 3. Eveniment excepțional ◊ „Considerat un veritabil «boom» al anului, filmul [...] a fost prezentat [...] la Cannes.” R.l. 27 IX 93 p. 1. ♦ 4. Revenire ◊ „Este o falsă impresie că astăzi ar exista un «boom» al pieselor mele. De fapt, în ultimii 25 de ani, numărul montărilor a rămas constant.” R.lit. 13 XII 84 p. 22. ◊ „Toate filmele sale au avut un boom, după mulți ani de la premieră.” R.l. 11 IX 93 p. 7 [pron. bum] (din engl. americ., cf. fr. boum; DMC, DMN 1968; D. Am., DP; DEX, DN3 – alte sensuri)

bum-bum, interj. care arată sunetu tobeĭ (al bubuiturilor).

bum interj.

boom (engl.) [pron. bum] s. n., pl. boomuri [pron. bumurⁱ] (desp. boo-muri)

boom (angl.) [oo pron. u] s. n., pl. boomuri [pron. bumuri] (boo-muri)