O definiție pentru bum (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUM1 s.n. (Mar.) Ghiu. [< engl. boom].

Intrare: bum (s.n.)
bum2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bum
  • bumul
  • bumu‑
plural
  • bumuri
  • bumurile
genitiv-dativ singular
  • bum
  • bumului
plural
  • bumuri
  • bumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bum (s.n.)

etimologie: