2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bugeác2 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: ns cf bg бунчак] Colibă pentru adăpostirea bovinelor.

bugeác1 sn [At: H XIV, 348 / V: -ag1, buceág / E: tc buğak] 1 (Reg) Peninsulă. 2 Partea estică a Basarabiei, unde erau așezați tătarii. 3 (Îe) A pus-o Ia ~ A furat-o. 4 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 5 Melodie după care se execută bugeacul (4)

BUGEÁC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak.

Bugeac n. 1. partea meridională a Basarabiei, între Nistru și Dunăre, locuită odinioară de Tătarii Nogai din Crimea cari se așezară aci în 1568; 2. sat în jud. Constanța cu 600 loc. [Tătar BUČAK, unghia, din cauza conformațiunii sale (v. Bucegi)].

2) bugeác n., pl. urĭ și ece (turc. tăt. buğak, unghĭ, colț, loc izolat, cum se numea sudu Basarabiiĭ, locuit odinioară de Tătarĭ). Vechĭ. Peninsulă. Azĭ. Ml. Un dans popular. Btș. (bugeag, pl. urĭ și ege). Pustiŭ. A trăi ca’n bugeag, a trăi ca un sălbatic, ca într’un loc pustiŭ.

1) bugeác m. V. bungeac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bugeác s. n., pl. bugeácuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUGEÁC (< tc.) s. n. Regiune de stepă brăzdată de văi cu versanți povîrniți, lipsită de ape curgătoare.

BUGEAC, denumire tătărească sau turcească a S Basarabiei.

BUGEAC, toponim al cunoscutei regiuni unghiulare,vechiul Onglos. Rar can. de persoană: Bugeac, Șt., pitar, 1793 (BCI VII 34); – Ion (Sur VIII); – Octav, prof., Ploiești 1899.

Intrare: bugeac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bugeac
  • bugeacul
  • bugeacu‑
plural
  • bugeacuri
  • bugeacurile
genitiv-dativ singular
  • bugeac
  • bugeacului
plural
  • bugeacuri
  • bugeacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bugeac
Bugeac nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bugeac
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)