bugeac¹ s.n. 1 (reg.) Peninsulă. 2 (și nm. pr.) Partea de sud a Basarabiei unde erau așezați tătarii. În Bugeac Gruie-au intrat (ALECS.). 3 expr. (reg.) A trăi ca-n bugeag = a trăi ca un sălbatic. A pus-o la Bugeac = a furat-o. 4 Numele unui dans popular. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -uri. și bugeag, buceag s.n. /<tc. bučak „colț”; „ținut îndepărtat”.