8 definiții pentru bugeac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bugeác3 sn vz bungeac

bugeác1 sn [At: H XIV, 348 / V: -ag1, buceág / E: tc buğak] 1 (Reg) Peninsulă. 2 Partea estică a Basarabiei, unde erau așezați tătarii. 3 (Îe) A pus-o Ia ~ A furat-o. 4 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 5 Melodie după care se execută bugeacul (4)

bugeác2 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: ns cf bg бунчак] Colibă pentru adăpostirea bovinelor.

BUGEÁC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak.

1) bugeác m. V. bungeac.

2) bugeác n., pl. urĭ și ece (turc. tăt. buğak, unghĭ, colț, loc izolat, cum se numea sudu Basarabiiĭ, locuit odinioară de Tătarĭ). Vechĭ. Peninsulă. Azĭ. Ml. Un dans popular. Btș. (bugeag, pl. urĭ și ege). Pustiŭ. A trăi ca’n bugeag, a trăi ca un sălbatic, ca într’un loc pustiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bugeác s. n., pl. bugeácuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUGEÁC (< tc.) s. n. Regiune de stepă brăzdată de văi cu versanți povîrniți, lipsită de ape curgătoare.

Intrare: bugeac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bugeac
  • bugeacul
  • bugeacu‑
plural
  • bugeacuri
  • bugeacurile
genitiv-dativ singular
  • bugeac
  • bugeacului
plural
  • bugeacuri
  • bugeacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)