2 intrări
32 de definiții

Explicative DEX

BUCĂLIU, -IE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

bucăliu a vz bucălat

bucăliu, -ie adj. (reg.) Bucălat. Cel mai mic (copil)... un creț cîrlionțat și bucăliu (DELAVR.). • pl. -ii. /bucălat + grăsuliu sau durduliu, prin contaminare.

BUCĂLIU, BUCĂLAIU adj. = BUCĂLAT: cel mai mic, un creț .... bucăliu, se legase cu betele de codița lui (DLVR.); un băietan ș’o fetită, roșii și bucălai (DLVR.).

BUCĂLIU, -IE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Probabil contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

BUCĂLIU, -IE, bucalii, adj. (Rar) Bucălat. Cel mm mic [copil], un creț cîrlionțat și bucăliu, se legase cu betele de codița lui [a porcului]. DELAVRANCEA, V. V. 192.

BUCĂLIU, -IE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-iu.

BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

bucălai a vz bucălat

bucălan[1] a vz bucălat

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

bucălat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ai, ~av, ~lău, ~iu / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf bucă] Plin la față Si: durduliu, grăsuliu.

bucălav a vz bucălat

bucălău[1] a vz bucălat corectat(ă)

  1. În original bucălălău, corectat conform variantei indicate la intrarea principală. — gall

bucălat, -ă adj. (despre obraji) Care este durduliu; bucălai. Obrajii, bucălați și trandafirii (SADOV.). Ext. (despre oameni) Care este rotund; durduliu. Un copil bucălat. • pl. -ți, -te. /de la bucă.

BUCĂLAIU 👉 BUCĂLIU.

BUCĂLAT adj. Grăsuliu la față: nevastă-sa una blondă, cu părul creț, grasă, ~ă (BR.-VN.).

BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane) Rotund, grăsuliu, durduliu. N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, P. M. 58. Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179.

BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).

BUCĂLAT ~tă (~ți, ~te) fam. Care are obrajii grăsuți; cu obrajii plini. /cf. bucă

bucălat a. cu bucile pline (de copii), grăsuliu la față.

bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.

Ortografice DOOM

bucăliu (bucălat) (rar) adj. m., f. bucălie; pl. m. și f. bucălii

bucăliu (rar) adj. m., f. bucălie; pl. m. și f. bucălii

bucăliu adj. m., f. bucălie; pl. m. și f. bucălii

bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucăla, pl. bucălate

bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate

bucălat adj. m., pl. bucălați; f. sg. bucălată, pl. bucălate

Sinonime

BUCĂLIU adj. v. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund.

bucăliu adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSULIU. GRĂSUȚ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND.

BUCĂLAT adj. v. grăsuț.

BUCĂLAT adj. bucălai, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Prunc ~.)

Antonime

Bucălat ≠ scofâlcit, supt

Intrare: bucăliu
bucăliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucăliu
  • bucăliul
  • bucăliu‑
  • bucălie
  • bucălia
plural
  • bucălii
  • bucăliii
  • bucălii
  • bucăliile
genitiv-dativ singular
  • bucăliu
  • bucăliului
  • bucălii
  • bucăliei
plural
  • bucălii
  • bucăliilor
  • bucălii
  • bucăliilor
vocativ singular
plural
Intrare: bucălat
bucălat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălat
  • bucălatul
  • bucălatu‑
  • bucăla
  • bucălata
plural
  • bucălați
  • bucălații
  • bucălate
  • bucălatele
genitiv-dativ singular
  • bucălat
  • bucălatului
  • bucălate
  • bucălatei
plural
  • bucălați
  • bucălaților
  • bucălate
  • bucălatelor
vocativ singular
plural
bucălav adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălav
  • bucălavul
  • bucăla
  • bucălava
plural
  • bucălavi
  • bucălavii
  • bucălave
  • bucălavele
genitiv-dativ singular
  • bucălav
  • bucălavului
  • bucălave
  • bucălavei
plural
  • bucălavi
  • bucălavilor
  • bucălave
  • bucălavelor
vocativ singular
plural
bucălan adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălan
  • bucălanul
  • bucăla
  • bucălana
plural
  • bucălani
  • bucălanii
  • bucălane
  • bucălanele
genitiv-dativ singular
  • bucălan
  • bucălanului
  • bucălane
  • bucălanei
plural
  • bucălani
  • bucălanilor
  • bucălane
  • bucălanelor
vocativ singular
plural
bucălai adjectiv
adjectiv (A120)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălai
  • bucălaiul
  • bucălaiu‑
  • bucălaie
  • bucălaia
plural
  • bucălai
  • bucălaii
  • bucălaie
  • bucălaiele
genitiv-dativ singular
  • bucălai
  • bucălaiului
  • bucălaie
  • bucălaiei
plural
  • bucălai
  • bucălailor
  • bucălaie
  • bucălaielor
vocativ singular
plural
bucălău1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A114)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălău
  • bucălăul
  • bucălaie
  • bucălaia
plural
  • bucălăi
  • bucălăii
  • bucălăi
  • bucălăile
genitiv-dativ singular
  • bucălău
  • bucălăului
  • bucălăi
  • bucălăii
plural
  • bucălăi
  • bucălăilor
  • bucălăi
  • bucălăilor
vocativ singular
plural
bucăliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucăliu
  • bucăliul
  • bucăliu‑
  • bucălie
  • bucălia
plural
  • bucălii
  • bucăliii
  • bucălii
  • bucăliile
genitiv-dativ singular
  • bucăliu
  • bucăliului
  • bucălii
  • bucăliei
plural
  • bucălii
  • bucăliilor
  • bucălii
  • bucăliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucăliu, bucălieadjectiv

etimologie:

bucălat, bucălaadjectiv

  • 1. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, P. M. 58. DLRLC
    • format_quote Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. DLRLC
    • format_quote Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179. DLRLC
    • format_quote Nevastă-sa una blondă, cu părul creț, grasă, bucălată. (BR.-VN.) CADE
etimologie:
  • cf. bucă DEX '09 DEXI DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.