GRĂSAN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

grăsan, ~ă smf, a [At: DUMITRIU, ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: gras + -an] 1-2 (Șdp) (Persoană) (foarte) gras(ă).

GRĂSAN, -Ă, grăsani, -e, adj. (Depr. sau glumeț; adesea substantivat m. și f.) Augmentativ al lui gras (I 1). – Gras + suf. -an.

GRĂSAN, -Ă, grăsani, -e, adj. Augmentativ cu nuanță depreciativă al lui gras (1). ◊ (Substantivat) În toiul nopții, după ce plînsese acasă sub privirile disprețuitoare ale grăsanei de nevastă-sa, plecă iarăși la drum. DUMITRIU, V. L. 54.

GRĂSAN ~ă (~i, ~e) și substantival (augmentativ de la gras) depr. Care este foarte gras. /gras + suf. ~an

grăsan adj. m., pl. grăsani; f. grăsană, pl. grăsane

grăsan adj. m., pl. grăsani; f. grăsană, pl. grăsane

grăsan adj. m., pl. grăsani; f. sg. grăsană, pl. grăsane

GRĂSAN adj. v. grăsuț.

GRĂSAN adj. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav.

Grăsan ≠ sfrijit, slăbănog corectat(ă)