8 definiții pentru bucăliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Probabil contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.

BUCĂLÍU, -ÍE, bucalii, adj. (Rar) Bucălat. Cel mm mic [copil], un creț cîrlionțat și bucăliu, se legase cu betele de codița lui [a porcului]. DELAVRANCEA, V. V. 192.

BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-iu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucălíu (rar) adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi

bucălíu adj. m., f. bucălíe; pl. m. și f. bucălíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCĂLÍU adj. v. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund.

bucăliu adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSULIU. GRĂSUȚ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND.

Intrare: bucăliu
bucăliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucăliu
  • bucăliul
  • bucăliu‑
  • bucălie
  • bucălia
plural
  • bucălii
  • bucăliii
  • bucălii
  • bucăliile
genitiv-dativ singular
  • bucăliu
  • bucăliului
  • bucălii
  • bucăliei
plural
  • bucălii
  • bucăliilor
  • bucălii
  • bucăliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucăliu

etimologie:

  • contaminare bucălat și grăsuliu, durduliu
    surse: DEX '09