BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

brut¹ sn [At: POLIZU / V: ~ă sf / E: svc brut] (Reg) Pâine neagră, de calitate inferioară.

brut², ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 160 / Pl: ~uri, ~e / E: fr brut] 1 Care se găsește în stare naturală Si: neprelucrat. 2 Care nu a fost încă transformat în produs finit Si: neprelucrat. 3 (D. greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul. 4 (D. venituri) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile și impozitele aferente.

brută² sf vz brut¹

brută¹ sf [At: DA / Pl: ~te / E: fr brute] 1 Animal. 2 (Fig) Persoană lipsită de inteligență, sensibilitate și morală Si: bestie, vită.

brut¹ s.n. (reg.) Pîine neagră. • pl. -e. /<germ. Brot.

brut², -ă adj. 1 (despre materii prime) Care se găsește în stare naturală, care nu a fost încă rafinat, care nu a fost încă transformat în produs finit; neprelucrat. Material organic pe care îl extrăgea din elemente brute ale naturii (IBR.). ◊ (adv.) Petrolul s-a vîndut brut. ◊ Alcool brut v. alcool. Produs brut v. produs. 2 (despre greutatea mărfurilor) Care este calculat împreună cu ambalajul. 3 (despre venituri, produse etc.) Din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, impozitele, pierderile sau alte scăzăminte aferente. Salariu brut. ◊ Produs intern brut v. produs. Produs național brut v. produs. 4 Fig. (despre persoane, caractere etc.) Care este brutal, care este lipsit de finețe; grosolan. Un om brut. • pl. -bruți, -te. /<fr. brut, it. brutto, bruto; cf. lat. brūtus, -a, -um.

brută s.f. 1 Animal sălbatic ce nu poate fi îmblînzit. 2 Om lipsit de sensibilitate; brutal, violent. Individul acesta este o brută. • pl. -e. /<fr. brute, lat. brutum.

BRUT² (pl. -turi) sn. 🍽 Pîine neagră de calitate proastă [sl. brotŭ < germ.].

*BRUT¹ adj. 1 Nelucrat, necioplit, așa cum se găsește în natură: piatră ~ă; materie ~ă; zahăr ~, zahăr nerafinat ¶ 2 Grosolan: om ~ ¶ 3 Fără viață, lipsit de mișcare: corp ~ ¶ 4 ⚚ Produs ~, cîștig ~, venitul, cîștigul total din care nu s’au scăzut cheltuelile făcute ¶ 5 ⚚ Greutate ~ă, greutatea unui obiect, unui pachet, etc. din care nu s’a scăzut daraua sau învelișul [fr.].

*BRUTĂ (pl. -te) sf. Om grosolan, necioplit, mojic, lipsit de simțire [fr.].

BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află, din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre o materie primă) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; (despre un produs în curs de prelucrare) care a ajuns la un anumit stadiu al procesului de fabricare, care n-a fost încă transformat în produs finit. Piele brută. ◊ Fig. (Despre ființe) Lipsit de finețe; necioplit, grosolan. Și unul din ei [dintre boi] – de sînge mai iute, Mai făr’de mănuși, mai brut, mai vulgar- Muge confratelui. TOMA, C. V. 186. 2. (Despre greutatea mărfurilor; în opoziție cu net) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scăzut cheltuielile. Greutate brută. Venit brut. Salariu brut.

BRUTĂ, brute, s. f. Om rău, brutal, crud, lipsit de simțire. Asta nu se poate! Dumneata ești o brută. PAS, Z. I 113.

BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre o materie primă) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; (despre un produs în stare de prelucrare) care n-a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scăzut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut).

BRUTĂ, brute, s. f. Om brutal. – Fr. brute.

BRUT, -Ă adj. (Despre materii) În stare naturală; (despre compuse) netransformat într-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].

BRUTĂ s.f. Om rău, crud, violent. [Pl. -te. / < fr. brute].

BRUT, -Ă adj. 1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit. 2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

BRUTĂ s. f. om brutal, violent. (< fr. brute)

BRUT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre materiale) Care n-a fost încă prelucrat; netransformat încă în produs finit; în stare naturală. Petrol ~. 2) (despre greutatea unor mărfuri) Care constă din greutatea propriu-zisă și greutatea ambalajului și/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fără a scădea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig. Care nu a fost supus unor operații intelectuale. Fapte ~te. /<lat. brutus, fr. brut

BRUTĂ ~e f. Om cu manifestări de animal; persoană care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență. /<fr. brute

brut n. pâine neagră, pită (învechit). [Nemț. BROT, printr’un intermediar săsesc].

brut a. 1. grosolan (în stare cum l’a produs natura): om brut; 2. care n’a fost rafinat: zahăr brut, aur brut; 3. lipsit de viață, inert: corp brut, piatră, sau mineral; 4. în comerț, totul fără scăderea cheltuielilor: produs brut; greutate brută, fără a ținea în seamă daraua. ║ m. 1. animal fără rațiune; 2. fig. om stupid și grosolan.

brută f. ființă grosolană, om brut.

1) brut n., pl. urĭ (sas. brut, germ. brot, pîne de unde și vsl. brotŭ). Munt. Vechĭ. Pîne neagră, mai ales soldățească. – V. pită.

*2) brut, -ă adj. (fr. brut, d. lat. brutus, greoĭ, stupid). Care nu e format, necĭoplit, grosolan: om brut. Cum l-a produs natura, nativ: diamant, aur brut. Zahăr brut, nerafinat. Corp brut, inert, fără vĭață, ca o peatră. Produs brut, acela din care nu s’au scos cheltuĭelile, în opoz. cu net. Greutate brută, aceĭa din care nu s’a scăzut daraŭa. Adv. În mod brut: a socoti brut.

*brútă f., pl. e (fr. brute, om grosolan). Barb. Vită, fiară, boaĭtă, om necĭoplit și răŭ.

brut adj. m., pl. bruți; f. brută, pl. brute

brută s. f., g.-d. art. brutei; pl. brute

brut adj. m., pl. bruți; f. brută, pl. brute

brută s. f., g.-d. art. brutei; pl. brute

brut adj. m., pl. bruți; f. sg. brută, pl. brute

brută s. f., pl. brute

brut (brută), adj. – Neprelucrat, ordinar, necizelat. Fr. brut. – Der. brută, s. f., din fr. brute; brutal, adj., din fr. brutal; brutalitate, s. f., din fr. brutalité; brutaliza, vb., din fr. brutaliser; abrutiza, vb., din fr. abrutir, tratat ca în echivalența simbol-simboliza, general-generaliza etc.

brut (-turi), s. n. – Pîine neagră. Sl. brotŭ, de la v. germ. brot (› germ. Brot), cf. Cihac, II, 29. Cuvînt înv., puțin folosit. – Der., de uz curent: brutar, s. m. (persoană care face sau vinde pîine); brutăreasă, s. f. (femeie care face sau vinde pîine; soția brutarului); brutăresc, adj. (de brutari); brutărească, s. f. (dans tipic); brutărie, s. f. (clădire unde se face sau se vinde pîinea).

țiței brut, (engl.= oil, petroleum) în geologie termen sin. celui de petrol (brut). În domeniul prelucrării petrolului, acesta din urmă este considerat doar o fracție ușoară rezultată din distilarea primară a țițeiului.

BRUT adj. 1. grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (reg.) lișteav. (Material lemnos ~.) 2. v. netăbăcit.

BRUT adj. 1. grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (reg.) lișteav. (Material ~.) 2. crud, neargăsit, neprelucrat, netăbăcit, verde. (Piei ~.)

Brut ≠ net

Brută ≠ gentilom, gentleman