BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre o materie primă) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; (despre un produs în curs de prelucrare) care a ajuns la un anumit stadiu al procesului de fabricare, care n-a fost încă transformat în produs finit. Piele brută. ◊ Fig. (Despre ființe) Lipsit de finețe; necioplit, grosolan. Și unul din ei [dintre boi] – de sînge mai iute, Mai făr’de mănuși, mai brut, mai vulgar- Muge confratelui. TOMA, C. V. 186. 2. (Despre greutatea mărfurilor; în opoziție cu net) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scăzut cheltuielile. Greutate brută. Venit brut. Salariu brut.