13 definiții pentru gentilom

gentilom sm [At: NEGRUZZI, S. II, 95 / Pl: ~i / E: fr gentilhomme] 1 Nobil. 2 Aristocrat. 3 (Fig) Om ale cărui purtări sunt alese, ireproșabile.

GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme.

GENTILÓM, gentilomi, s. m. (în societatea feudală apuseană) Nobil, aristocrat. ♦ Fig. Om cu comportări alese, ireproșabile. – Din fr. gentilhomme.

GENTILÓM, gentilomi, s. m. (În societatea feudală apuseană) Nobil, aristocrat.

!gentilóm (-ti-lom/-til-om) s. m., pl. gentilómi

GENTILÓM s.m. Nobil, aristocrat din societatea feudală apuseană. [< fr. gentilhomme, cf. it. gentiluomo].

GENTILÓM s. n. (în societatea feudală) nobil, aristocrat. ◊ (fig.) om cu maniere alese, amabil; distins. (< fr. gentilhomme)

GENTILÓM ~i m. 1) (în Europa apuseană din evul mediu) Persoană din societatea înaltă; nobil; aristocrat. 2) fig. livr. Persoană care respectă cu strictețe eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentleman. /<fr. gentilhomme

gentilom m. 1. om de familie nobilă, la Francezi; 2. om cum se cade.

*gentilóm m. (fr. gentilhomme, it. gentiluomo. V. galantom). Nobil, boĭer. Fig. Bine crescut, cavaler, distins în purtare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gentilóm s. m. (sil. mf. -om), pl. gentilómi

GENTILOM s. aristocrat, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)

Intrare: gentilom
  • silabație: gen-ti-lom, gen-til-om
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentilom
  • gentilomul
  • gentilomu‑
plural
  • gentilomi
  • gentilomii
genitiv-dativ singular
  • gentilom
  • gentilomului
plural
  • gentilomi
  • gentilomilor
vocativ singular
  • gentilomule
plural
  • gentilomilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gentilom

etimologie: