2 intrări
34 de definiții

Explicative DEX

BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

BRIE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

brâie sf vz brei

brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: nct] (Reg) 1 Plantă ierboasă cu flori verzui Si: brei-de-pădure, buruiană-câinească, slobonov, trepădătoare. 2 (Bot; îc) ~ de-câmp, ~-de-pădure, ~-de-pământ Trepădătoare. 3 (Bot) Împărăteasă.

brie sf vz brei

briu[1] sm vz brei

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

brei s.m. Compuse: (bot.; reg.) brei-de-pădure = plantă mică, erbacee, perenă, cu tulpina ramificată, cu frunzele opuse, avînd florile verzui și fructul în formă de capsulă, răspîndită în pădurile umbroase și folosită în medicina populară ca laxativ (Mercurialis perennis); brei-de-cîmp = trepădătoare (Mercurialis annua). • pl. brei. /<bg. брей.

brie s.f. (bot.) Plantă erbacee aromatică, cu frunzele ascuțite, cu florile albe și cu fructele aproape cilindrice (Meum athamanticum). • pl. -ii. g.-d. -iei. /etimol. nec.

BRIE sf. 🌿 1 Plantă aromatică cu flori albe, din familia umbeliferelor, numită și „brioală” (Meum athamanticum) (🖼 597) 2 = SLĂBĂNOG 3 – TREPĂDĂTOARE 1 [comp. breiu].

BRIU sbst. 🌿 – BREIU1.

BRÎIE sf. 🌿= BREIU1.

BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

BREI s. m. 1. (Și în compusul brei-de-pădure sau breiul-părului) Plantă erbacee cu flori verzui, care crește prin păduri umbroase (Mercurialis perennis); buruiană-cîinească. 2. (Și în compusul brei-de-cîmp) Trepădătoare (Mercurialis annua).

BREI s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Bg. brei.

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).

BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei

brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.

breĭ m., pl. tot așa (cp. cu vgr. brýon, mușchĭ, de unde și bg. breĭ, id. V. brionie, embrion). O plantă. V. mercurială.

Ortografice DOOM

brei (reg.) s. m., pl. brei, art. breii

brie1 (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile (desp. bri-i-)

brei s. m., pl. brei, art. breii

brie1 (plantă) s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

brei s. m., pl. brei, art. breii

brie s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

Etimologice

brei s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.

Sinonime

BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare.

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.

BRIE s. v. slăbănog.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

brei s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MUTĂTOARE. TREPĂDĂTOARE.

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

brie s. v. SLĂBĂNOG.

Intrare: brei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brei
  • breiul
  • breiu‑
plural
  • brei
  • breii
genitiv-dativ singular
  • brei
  • breiului
plural
  • brei
  • breilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâie
  • brâia
plural
  • brâii
  • brâiile
genitiv-dativ singular
  • brâii
  • brâiei
plural
  • brâii
  • brâiilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briu
  • briul
plural
  • brii
  • briii
genitiv-dativ singular
  • briu
  • briului
plural
  • brii
  • briilor
vocativ singular —
plural —
brie1 (plantă) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brie
  • bria
plural
  • brii
  • briile
genitiv-dativ singular
  • brii
  • briei
plural
  • brii
  • briilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: brie (plantă)
brie1 (plantă) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brie
  • bria
plural
  • brii
  • briile
genitiv-dativ singular
  • brii
  • briei
plural
  • brii
  • briilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brei, breisubstantiv masculin

botanică
  • 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: slobonog
  • 2. Mutătoare, trepădătoare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DLRM
  • 3. botanică Împărăteasă. MDA2
etimologie:

brie, briisubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). DEX '09 DEXI CADE DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „brii” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1