opțiuni

3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

bricheta vt [At: LTR2 / Pzi: ~ téz / E: brichetă] 1 A face brichete1. 2 A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 (de cărbune, de minereu etc.). (Refl. pas.) Pulberea de cărbune se brichetează prin simplă presare (la rece sau la cald) sau cu adăugare de gudron.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2. – Fr. briqueter.

BRICHETÁ vb. I. tr. A face brichete (1). [< fr. briqueter].

BRICHETÁ vb. tr. a face brichete1 (1). (< fr. briqueter)

A BRICHETÁ ~éz tranz. (materiale mărunte sau pulverulente) A face brichete (prin presare); a comprima în formă de brichetă. /<fr. briqueter

BRICHETĂ1, brichete, s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările). – Din fr. briquet.

BRICHÉTĂ2, brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.

BRICHÉTĂ2, brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.

brichétă2 sf [At: DA / E: fr briquette] 1 Bucată de combustibil, din praf de cărbune aglutinat și turnat în diferite forme. 2 (Îs) – furajeră Nutreț combinat, presat în mașini speciale.

brichétă1 sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr briquet] Obiect de dimensiuni mici care servește la aprinderea țigărilor.

BRICHÉTĂ1, brichete, s. f. Mic aparat (de buzunar) pentru aprins (țigările). – Din fr. briquet.

BRICHÉTĂ1, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările.

BRICHÉTĂ2, brichete, s. f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Produs obținut prin presarea pulberii sau a părților mărunte ale unor materiale, în formă paralelipipedică (ca o cărămidă) sau în formă ovoidală, spre a fi mai ușor transportate, prelucrate sau întrebuințate. Brichete de cocs. Brichete de minereu. Soba a fost încălzită cu brichete.

BRICHÉTĂ1, brichete, s. f. Mic aparat de buzunar pentru aprins țigările. – Fr. briquet.

BRICHÉTĂ2, brichete, s. f. Produs obținut din aglomerarea prin presiune a pulberii unor materiale în formă paralelipipedică sau ovoidală, spre a fi mai ușor transportate sau întrebuințate. Brichete de cărbune. – Fr. briquette.

BRICHÉTĂ s.f. 1. Produs de formă paralelipipedică, ovoidală etc., obținut prin presarea pulberii de cărbune sau minereu. ◊ Brichetă furajeră = produs obținut prin tocarea, amestecarea și comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri. 2. Aparat de buzunar pentru aprins țigările. [< fr. briquet, briquette].

BRICHÉTĂ2 s. f. aparat de buzunar pentru aprins țigările. (< fr. briquet)

BRICHÉTĂ1 s. f. 1. produs obținut prin presarea unui material granular (cărbune, minereu), pește înghețat etc. 2. produs furajer prin comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri tocate și amestecate. (< fr. briquette)

brichétă s. f. Produs sub formă paralelipipedică din pește înghețat ◊ „La magazinul «Delta Dunării» [...] se găsesc, pe lângă clasicele conserve de pește și brichetele de pește oceanic congelat [...]” R.l. 1 VI 93 p. 2 (din fr. briquette; DN – alt sens, DN3)

arată toate definițiile

Intrare: bricheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bricheta
  • brichetare
  • brichetat
  • brichetatu‑
  • brichetând
  • brichetându‑
 singular plural
  • brichetează
  • brichetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brichetez
 (să)
  • brichetez
  • brichetam
  • brichetai
  • brichetasem
a II-a (tu)
  • brichetezi
 (să)
  • brichetezi
  • brichetai
  • brichetași
  • brichetaseși
a III-a (el, ea)
  • brichetează
 (să)
  • bricheteze
  • bricheta
  • brichetă
  • brichetase
plural I (noi)
  • brichetăm
 (să)
  • brichetăm
  • brichetam
  • brichetarăm
  • brichetaserăm
  • brichetasem
a II-a (voi)
  • brichetați
 (să)
  • brichetați
  • brichetați
  • brichetarăți
  • brichetaserăți
  • brichetaseți
a III-a (ei, ele)
  • brichetează
 (să)
  • bricheteze
  • brichetau
  • brichetară
  • brichetaseră
Intrare: brichetă (aparat)
brichetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brichetă
  • bricheta
plural
  • brichete
  • brichetele
genitiv-dativ singular
  • brichete
  • brichetei
plural
  • brichete
  • brichetelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: brichetă (produs)
brichetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brichetă
  • bricheta
plural
  • brichete
  • brichetele
genitiv-dativ singular
  • brichete
  • brichetei
plural
  • brichete
  • brichetelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bricheta

  • 1. A face brichete prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Pulberea de cărbune se brichetează prin simplă presare (la rece sau la cald) sau cu adăugare de gudron.
      surse: DLRLC

etimologie:

brichetă (aparat)

etimologie:

brichetă (produs)

  • 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Brichete de cocs. Brichete de minereu. Soba a fost încălzită cu brichete.
      surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: