BRICHETĂ², brichete, s. f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Produs obținut prin presarea pulberii sau a părților mărunte ale unor materiale, în formă paralelipipedică (ca o cărămidă) sau în formă ovoidală, spre a fi mai ușor transportate, prelucrate sau întrebuințate. Brichete de cocs. Brichete de minereu. Soba a fost încălzită cu brichete.