brichetă¹ s.f. 1 Dispozitiv mic, de buzunar (umplut cu gaz), care se folosește pentru aprins țigările. 2 Dispozitiv mic, cu gaz sau electric, prevăzut cu o țeavă la capătul căreia se produce o flacără sau o scînteie, folosit pentru aprinderea aragazului. • pl. -e. /<fr. briquet.