16 definiții pentru brichetă (produs)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRICHE2, brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.

BRICHE2, brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.

briche2 sf [At: DA / E: fr briquette] 1 Bucată de combustibil, din praf de cărbune aglutinat și turnat în diferite forme. 2 (Îs) – furajeră Nutreț combinat, presat în mașini speciale.

briche2 s.f. 1 (urmat de determ. introduse prin prep. „de”) Produs obținut din presarea materialelor mărunte sau pulverulente (cărbune, minereu etc.), în formă paralelipipedică, pentru a fi transportat sau a fi prelucrat ulterior. Brichete de cărbune. 2 Brichetă furajeră = nutreț combinat, presat în mașini speciale, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și a ovinelor. • pl. -e. /<fr. briquette.

briche1 s.f. 1 Dispozitiv mic, de buzunar (umplut cu gaz), care se folosește pentru aprins țigările. 2 Dispozitiv mic, cu gaz sau electric, prevăzut cu o țeavă la capătul căreia se produce o flacără sau o scînteie, folosit pentru aprinderea aragazului. • pl. -e. /<fr. briquet.

BRICHE2, brichete, s. f. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Produs obținut prin presarea pulberii sau a părților mărunte ale unor materiale, în formă paralelipipedică (ca o cărămidă) sau în formă ovoidală, spre a fi mai ușor transportate, prelucrate sau întrebuințate. Brichete de cocs. Brichete de minereu. Soba a fost încălzită cu brichete.

BRICHE2, brichete, s. f. Produs obținut din aglomerarea prin presiune a pulberii unor materiale în formă paralelipipedică sau ovoidală, spre a fi mai ușor transportate sau întrebuințate. Brichete de cărbune.Fr. briquette.

BRICHE s.f. 1. Produs de formă paralelipipedică, ovoidală etc., obținut prin presarea pulberii de cărbune sau minereu. ◊ Brichetă furajeră = produs obținut prin tocarea, amestecarea și comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri. 2. Aparat de buzunar pentru aprins țigările. [< fr. briquet, briquette].

BRICHE1 s. f. 1. produs obținut prin presarea unui material granular (cărbune, minereu), pește înghețat etc. 2. produs furajer prin comprimarea în mașini speciale a mai multor nutrețuri tocate și amestecate. (< fr. briquette)

briche s. f. Produs sub formă paralelipipedică din pește înghețat ◊ „La magazinul «Delta Dunării» [...] se găsesc, pe lângă clasicele conserve de pește și brichetele de pește oceanic congelat [...]” R.l. 1 VI 93 p. 2 (din fr. briquette; DN – alt sens, DN3)

BRICHE2 ~e f. Produs de formă geometrică regulată, obținut prin presarea unor materiale mărunte sau pulverulente. /<fr. briquette

bricheta vb. I. tr. A face brichete prin presarea materialelor mărunte sau pulverulente. ◊ (refl. pas.) Cărbunele se brichetează prin presare. • prez.ind. -ez. /<fr. briqueter.

*brichét n., pl. e și brichetă f., pl. e (fr. briquette, dim. d. brique, cărămidă). Cărbune de pămînt orĭ turbă presată ca o cărămigĭoară și care se întrebuințează ca combustibil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

briche s. f., g.-d. art. brichetei; pl. brichete

briche s. f., g.-d. art. brichetei; pl. brichete

briche (aparat, produs presat) s. f., pl. brichete

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brichetă (brichete), s. f.1. Mic aparat pentru aprins țigările. – 2. Aglomerat de carbon. Confuzie a două cuvinte fr., briquet și briquette.

Intrare: brichetă (produs)
brichetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briche
  • bricheta
plural
  • brichete
  • brichetele
genitiv-dativ singular
  • brichete
  • brichetei
plural
  • brichete
  • brichetelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

briche, brichetesubstantiv feminin

  • 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Brichete de cocs. Brichete de minereu. Soba a fost încălzită cu brichete. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.