brichetă² s.f. 1 (urmat de determ. introduse prin prep. „de”) Produs obținut din presarea materialelor mărunte sau pulverulente (cărbune, minereu etc.), în formă paralelipipedică, pentru a fi transportat sau a fi prelucrat ulterior. Brichete de cărbune. 2 Brichetă furajeră = nutreț combinat, presat în mașini speciale, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și a ovinelor. • pl. -e. /<fr. briquette.