2 intrări

41 de definiții

din care

Explicative DEX

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflat2, ~ă [At: ALECSANDRI, T., 631 / Pl: ~ați, ~e / E: bosumfla] 1-2 smf, a (Persoană) care-și strânge buzele și se încruntă de supărare Si: (pop) bosuat, îmbufnat, supărat. 3-4 smf, a (Pex) (Om) ursuz.

bosumflat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bosumfla] (Fam) Îmbufnat1.

bosumflat, -ă adj. (fam.) Care are o înfățișare supărată; îmbufnat, botos, (reg.) bomborat. ♦ Ext. Care este supărat, ursuz. Neneaca matale împungea roabele cu acul cînd se scula bosumflată (SADOV.). ♦ (subst.) Persoană care este supărată sau care are o înfățișare îmbufnată. Bosumflatul refuză să mai discute. • pl. -ți, -te. /v. bosumfla.

BOSUMFLAT adj. p. BOSUMFLA. Îmbufnat, cu fața posomorîtă (spre a-și arăta ciuda, supărarea pe cineva): da ce, mă Boroboață, de ce stai ~? (FIL.).

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, bățos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Supărat, îmbufnat, posomorit; mînios, ursuz. Știulete strigase către Tache, care asculta bosumflat în prag. PAS, L. I 12. Neneaca matale împungea roabele cu acul cînd se scula bosumflată. SADOVEANU, N. F. 9. – Variantă: bozumflat, -ă adj.

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj.Supărat, îmbufnat; ursuz. – V. bosumfla.

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

borsumfla v vz bosumfla

bosâmfla v vz bosumfla

bosumfla vr [At: BENGESCU, ap. TDRG / V: bus~, ~sâm~, bozu~, buzu~, boșu~, burs~, bors~ / Pzi: ~sumflu / E: nct] (Fam) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele Si: (pop) drâmboia, îmbonța, îmbosăinta, îmbufna, îmbuzna.

boșumfla vr vz bosumfla

bozumfla vr vz bosumfla

bursumfla v vz bosumfla

busumfla v vz bosumfla

buzumfla vr vz bosumfla

bosumfla vb. I. refl. (fam.) A se supăra, luînd o înfățișare încruntată; a-și arăta nemulțumirea; a se îmbufna. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță (SADOV.). • prez.ind bosumflu. /probabil buză + umfla, prin contaminare; cf. fr. boursoufler „a se umfla”, „a se buhăi”.

BOSUMFLA (-flu) vb. refl. A se îmbufna, a-și arăta supărarea, necazul printr’o față posomorîtă: nu te mai ~, c’așa glumim noi (ALECS.).

BOZUMFLA... = BOSUMFLA...

BUZUMFLA ... = BOSUMFLA ...

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea sau nemulțumirea printr-o înfățișare posomorită; a se îmbufna. Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. – Variantă: bozumfla vb. I.

BOZUMFLA vb. I v. bosumfla.

BOZUMFLAT, -Ă adj. v. bosumflat.

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea printr-o înfățișare posomorîtă; a se îmbufna. – Din buză + umfla.

A SE BOSUMFLA mă bosumflu intranz. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva. /Orig. nec.

bozumflà v. a-și umfla buzele și a sufla tare de necaz, a se mânia (mai ales de copii). [Din buză și umfla].

bozumflat a. 1. mâniat; 2. fig. umflat peste măsură: stil bozumflat.

bosúnflu (mă), a -á v. refl. (rudă cu pv. botenflat, unflat, cat. botinflat, bucălat, b. bota, mînie, care pare să vie d. lat. botus, dim. bótulus, cîrnaț, și inflatus, unflat. Forma rom. presupune un lat. bosus. Cp. și cu fr bouder, a fi bosunflat). Fam. Mă supăr, mă mîniĭ: copiiĭ se bosunflă lesne. Adj. (bosunflat). Îmbufnat, supărat. V. bosomelnic, ghimpos, posomorît, buzat.

Ortografice DOOM

bosumfla (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bosumflu, 3 se bosumflă; conj. prez. 1 sg. să mă bosumflu, 3 să se bosumfle; imper. 2 sg. afirm. bosumflă-te; ger. bosumflându-mă

!bosumfla (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosumflă

bosumfla vb., ind. prez. 1 sg. bosumflu, 3 sg. și pl. bosumflă

bosumflu, -fli 2.

Etimologice

bosumfla (bosumflu, bosumflat), vb. – A se supăra, a se îmbufna, a strînge din buze. – Var. bozumfla, bosînfla, buzumfla. Prezența v. prov. boudenfla, prov. budenfi, și cat. botunflat, botinflat, indică existența unei compuneri romanice, întemeiată pe inflare (› rom. umfla) și pe *bottum (› rom. bot). Prin etimologie populară s-a făcut aproprierea de buz(e) umflate, cf. expresia a rămînea cu buzele umflate. După Moldovan 423, din tc. busul „sever, amenințător”, contaminat cu umfla.

Argou

A SE BOSUMFLA a face bot, a pune botul / ciuperca.

Sinonime

BOSUMFLAT adj. îmbufnat, (pop. și fam.) țâfnos, (reg.) drâmboiat, mofluz, (Transilv. și Maram.) dăbălăzat, (Olt. și Ban.) îmbonțat, (prin Munt.) răzbuzat, (fam. fig.) botos. (Om ~.)

BOSUMFLAT adj. îmbufnat, (pop. și fam.) țîfnos, (reg.) drîmboiat, mofluz, (Transilv. și Maram.) dăbălăzat, (Olt. și Ban.) îmbonțat, (prin Munt.) răzbuzat, (fam. fig.) botos. (Om ~.)

BOSUMFLA vb. a se îmbufna, (reg.) a se drâmboi, (prin Bucov.) a se bârzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

BOSUMFLA vb. a se îmbufna, (reg.) a se drîmboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

Antonime

A se bosumfla ≠ a se înveseli, a se învioșa

Intrare: bosumflat
bosumflat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bosumflat
  • bosumflatul
  • bosumflatu‑
  • bosumfla
  • bosumflata
plural
  • bosumflați
  • bosumflații
  • bosumflate
  • bosumflatele
genitiv-dativ singular
  • bosumflat
  • bosumflatului
  • bosumflate
  • bosumflatei
plural
  • bosumflați
  • bosumflaților
  • bosumflate
  • bosumflatelor
vocativ singular
plural
bozumflat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bozumflat
  • bozumflatul
  • bozumfla
  • bozumflata
plural
  • bozumflați
  • bozumflații
  • bozumflate
  • bozumflatele
genitiv-dativ singular
  • bozumflat
  • bozumflatului
  • bozumflate
  • bozumflatei
plural
  • bozumflați
  • bozumflaților
  • bozumflate
  • bozumflatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bosumfla
verb (V90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bosumfla
  • bosumflare
  • bosumflat
  • bosumflatu‑
  • bosumflând
  • bosumflându‑
singular plural
  • bosumflă
  • bosumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bosumflu
(să)
  • bosumflu
  • bosumflam
  • bosumflai
  • bosumflasem
a II-a (tu)
  • bosumfli
(să)
  • bosumfli
  • bosumflai
  • bosumflași
  • bosumflaseși
a III-a (el, ea)
  • bosumflă
(să)
  • bosumfle
  • bosumfla
  • bosumflă
  • bosumflase
plural I (noi)
  • bosumflăm
(să)
  • bosumflăm
  • bosumflam
  • bosumflarăm
  • bosumflaserăm
  • bosumflasem
a II-a (voi)
  • bosumflați
(să)
  • bosumflați
  • bosumflați
  • bosumflarăți
  • bosumflaserăți
  • bosumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • bosumflă
(să)
  • bosumfle
  • bosumflau
  • bosumfla
  • bosumflaseră
verb (V90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • busumfla
  • busumflare
  • busumflat
  • busumflatu‑
  • busumflând
  • busumflându‑
singular plural
  • busumflă
  • busumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • busumflu
(să)
  • busumflu
  • busumflam
  • busumflai
  • busumflasem
a II-a (tu)
  • busumfli
(să)
  • busumfli
  • busumflai
  • busumflași
  • busumflaseși
a III-a (el, ea)
  • busumflă
(să)
  • busumfle
  • busumfla
  • busumflă
  • busumflase
plural I (noi)
  • busumflăm
(să)
  • busumflăm
  • busumflam
  • busumflarăm
  • busumflaserăm
  • busumflasem
a II-a (voi)
  • busumflați
(să)
  • busumflați
  • busumflați
  • busumflarăți
  • busumflaserăți
  • busumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • busumflă
(să)
  • busumfle
  • busumflau
  • busumfla
  • busumflaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bozumfla
  • bozumflare
  • bozumflat
  • bozumflatu‑
  • bozumflând
  • bozumflându‑
singular plural
  • bozumflă
  • bozumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bozumflu
(să)
  • bozumflu
  • bozumflam
  • bozumflai
  • bozumflasem
a II-a (tu)
  • bozumfli
(să)
  • bozumfli
  • bozumflai
  • bozumflași
  • bozumflaseși
a III-a (el, ea)
  • bozumflă
(să)
  • bozumfle
  • bozumfla
  • bozumflă
  • bozumflase
plural I (noi)
  • bozumflăm
(să)
  • bozumflăm
  • bozumflam
  • bozumflarăm
  • bozumflaserăm
  • bozumflasem
a II-a (voi)
  • bozumflați
(să)
  • bozumflați
  • bozumflați
  • bozumflarăți
  • bozumflaserăți
  • bozumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • bozumflă
(să)
  • bozumfle
  • bozumflau
  • bozumfla
  • bozumflaseră
buzumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bosâmfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bursumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
borsumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
boșumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bosumflat, bosumflaadjectiv

  • 1. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Mânios, posomorât, supărat, ursuz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Știulete strigase către Tache, care asculta bosumflat în prag. PAS, L. I 12. DLRLC
      • format_quote Neneaca matale împungea roabele cu acul cînd se scula bosumflată. SADOVEANU, N. F. 9. DLRLC
etimologie:
  • vezi bosumfla DEX '98 DEX '09

bosumfla, bosumfluverb

  • 1. familiar A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. DLRLC
    • format_quote Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. DLRLC
    • format_quote Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.