BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bosumfla] (Fam) Îmbufnat^1[1].

bosumflat², ~ă [At: ALECSANDRI, T., 631 / Pl: ~ați, ~e / E: bosumfla] 1-2 smf, a (Persoană) care-și strânge buzele și se încruntă de supărare Si: (pop) bosuat, îmbufnat, supărat. 3-4 smf, a (Pex) (Om) ursuz.

bosumflat, -ă adj. (fam.) Care are o înfățișare supărată; îmbufnat, botos, (reg.) bomborat. ♦ Ext. Care este supărat, ursuz. Neneaca matale împungea roabele cu acul cînd se scula bosumflată (SADOV.). ♦ (subst.) Persoană care este supărată sau care are o înfățișare îmbufnată. Bosumflatul refuză să mai discute. • pl. -ți, -te. /v. bosumfla.

BOSUMFLAT adj. p. BOSUMFLA. Îmbufnat, cu fața posomorîtă (spre a-și arăta ciuda, supărarea pe cineva): da ce, mă Boroboață, de ce stai ~? (FIL.).

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, bățos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Supărat, îmbufnat, posomorit; mînios, ursuz. Știulete strigase către Tache, care asculta bosumflat în prag. PAS, L. I 12. Neneaca matale împungea roabele cu acul cînd se scula bosumflată. SADOVEANU, N. F. 9. – Variantă: bozumflat, -ă adj.

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj.Supărat, îmbufnat; ursuz. – V. bosumfla.

borsumfla v vz bosumfla

bosâmfla v vz bosumfla

bosumfla vr [At: BENGESCU, ap. TDRG / V: bus~, ~sâm~, bozu~, buzu~, boșu~, burs~, bors~ / Pzi: ~sumflu / E: nct] (Fam) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele Si: (pop) drâmboia, îmbonța, îmbosăinta, îmbufna, îmbuzna.

boșumfla vr vz bosumfla

bozumfla vr vz bosumfla

bursumfla v vz bosumfla

busumfla v vz bosumfla

buzumfla vr vz bosumfla

bosumfla vb. I. refl. (fam.) A se supăra, luînd o înfățișare încruntată; a-și arăta nemulțumirea; a se îmbufna. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță (SADOV.). • prez.ind bosumflu. /probabil buză + umfla, prin contaminare; cf. fr. boursoufler „a se umfla”, „a se buhăi”.

BOSUMFLA (-flu) vb. refl. A se îmbufna, a-și arăta supărarea, necazul printr’o față posomorîtă: nu te mai ~, c’așa glumim noi (ALECS.).

BOZUMFLA... = BOSUMFLA...

BUZUMFLA ... = BOSUMFLA ...

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea sau nemulțumirea printr-o înfățișare posomorită; a se îmbufna. Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. – Variantă: bozumfla vb. I.

BOZUMFLA vb. I v. bosumfla.

BOZUMFLAT, -Ă adj. v. bosumflat.

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea printr-o înfățișare posomorîtă; a se îmbufna. – Din buză + umfla.

A SE BOSUMFLA mă bosumflu intranz. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva. /Orig. nec.

bozumflà v. a-și umfla buzele și a sufla tare de necaz, a se mânia (mai ales de copii). [Din buză și umfla].

bozumflat a. 1. mâniat; 2. fig. umflat peste măsură: stil bozumflat.

bosúnflu (mă), a -á v. refl. (rudă cu pv. botenflat, unflat, cat. botinflat, bucălat, b. bota, mînie, care pare să vie d. lat. botus, dim. bótulus, cîrnaț, și inflatus, unflat. Forma rom. presupune un lat. bosus. Cp. și cu fr bouder, a fi bosunflat). Fam. Mă supăr, mă mîniĭ: copiiĭ se bosunflă lesne. Adj. (bosunflat). Îmbufnat, supărat. V. bosomelnic, ghimpos, posomorît, buzat.

bosumfla (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bosumflu, 3 se bosumflă; conj. prez. 1 sg. să mă bosumflu, 3 să se bosumfle; imper. 2 sg. afirm. bosumflă-te; ger. bosumflându-mă

!bosumfla (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosumflă

bosumfla vb., ind. prez. 1 sg. bosumflu, 3 sg. și pl. bosumflă

bosumfla

bosumflu, -fli 2.

bosumfla (bosumflu, bosumflat), vb. – A se supăra, a se îmbufna, a strînge din buze. – Var. bozumfla, bosînfla, buzumfla. Prezența v. prov. boudenfla, prov. budenfi, și cat. botunflat, botinflat, indică existența unei compuneri romanice, întemeiată pe inflare (› rom. umfla) și pe *bottum (› rom. bot). Prin etimologie populară s-a făcut aproprierea de buz(e) umflate, cf. expresia a rămînea cu buzele umflate. După Moldovan 423, din tc. busul „sever, amenințător”, contaminat cu umfla.

A SE BOSUMFLA a face bot, a pune botul / ciuperca.

BOSUMFLAT adj. îmbufnat, (pop. și fam.) țâfnos, (reg.) drâmboiat, mofluz, (Transilv. și Maram.) dăbălăzat, (Olt. și Ban.) îmbonțat, (prin Munt.) răzbuzat, (fam. fig.) botos. (Om ~.)

BOSUMFLAT adj. îmbufnat, (pop. și fam.) țîfnos, (reg.) drîmboiat, mofluz, (Transilv. și Maram.) dăbălăzat, (Olt. și Ban.) îmbonțat, (prin Munt.) răzbuzat, (fam. fig.) botos. (Om ~.)

BOSUMFLA vb. a se îmbufna, (reg.) a se drâmboi, (prin Bucov.) a se bârzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

BOSUMFLA vb. a se îmbufna, (reg.) a se drîmboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

A se bosumfla ≠ a se înveseli, a se învioșa