BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflat², ~ă [At: ALECSANDRI, T., 631 / Pl: ~ați, ~e / E: bosumfla] 1-2 smf, a (Persoană) care-și strânge buzele și se încruntă de supărare Si: (pop) bosuat, îmbufnat, supărat. 3-4 smf, a (Pex) (Om) ursuz.

bosumflát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bosumfla] (Fam) Îmbufnat¹.

BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, bățos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Supărat, îmbufnat, posomorit; mînios, ursuz. Știulete strigase către Tache, care asculta bosumflat în prag. PAS. L. I 12. Neneaca matale împungea roabele cu acul cînd se scula bosumflată. SADOVEANU, N. F. 9. – Variantă: bozumflát, -ă adj.

BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj.Supărat, îmbufnat; ursuz. – V. bosumfla.

borsumfla v vz bosumfla

bosâmfla v vz bosumfla

bosumfla vr [At: BENGESCU, ap. TDRG / V: bus~, ~sâm~, bozu~, buzu~, boșu~, burs~, bors~ / Pzi: ~sumflu / E: nct] (Fam) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele Si: (pop) drâmboia, îmbonța, îmbosăinta, îmbufna, îmbuzna.

boșumfla vr vz bosumfla

bozumfla vr vz bosumfla

bursumfla v vz bosumfla

busumfla v vz bosumfla

buzumfla vr vz bosumfla

BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea sau nemulțumirea printr-o înfățișare posomorită; a se îmbufna. Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. – Variantă: bozumflá vb. I.

BOZUMFLÁ vb. I v. bosumfla.

BOZUMFLÁT, -Ă adj. v. bosumflat.

BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea printr-o înfățișare posomorâtă; a se îmbufna. – Din buză + umfla.

A SE BOSUMFLÁ mă bosúmflu intranz. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva. /Orig. nec.