3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

borât1 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: borî1] Borâre.

borất2, ~ă [At: M. I. CARAGIALE, C., 63 / Pl: ~ați, ~e / E: borî] 1 a Vomitat. 2 a Care a vomitat. 3 a (Fam) Scârbos. 4 av (Reg; d. persoane înrudite) Identic.

BORÎ́T, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, hidos. – V. borî.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

borî́2 vt [At: DA / Pzi: ~răsc / E: bor] (Reg) A-și ridica marginile pălăriei.

borî́1 vit(a) [At: CUV. D. BĂTR. II, 289 / V: (înv) bori / Pzi: ~răsc / E: nct] 1-2 (Pop; nrc) A vomita. 3-4 (D. șerpi) A scuipa. 5-6 (Pop; vig) A ejacula. 7-8 (Îe) A(-și) – sufletul (sau aburul) A muri.

borî vb. IV. (pop.) 1 tr. (compl. indică conținutul stomacului, suc gastric etc.) A da afară; a vomita. A borît tot ce a mîncat. 2 tr. Expr. A-și borî sufletul = (despre animale) a muri. 3 intr. Analog. (despre șerpi) A scuipa venin. 4 intr. (vulg.) A ejacula. • prez.ind. -ăsc. /etimol. nec.

borît, -ă adj. (pop.) 1 (despre conținutul stomacului) Vomat. 2 (despre ființe, persoane etc.) Care a vomitat. ♦ (deprec.) Care este dezgustător, scîrbos, hidos. Cărturarul și cugetătorul fiind altoiți pe un ciocoi borît (CAR.). • pl. -ți, -te. /v. borî.

BORÎ́, borăsc, vb. IV. Intranz. (Popular) A vomita.

BORÎ́T, -Ă, borîți, -te, adj. (Rar) Dezgustător, hidos. Pașadia era menit să trăiască în acel decor aristocratic... la dînsul cărturarul și cugetătorul fiind altoiți pe un ciocoi borît. M. I. CARAGIALE, C. 63.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita.

A BORÎ́ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.

borî v. a da afară din stomac, a vărsa (din gură). [Origină necunoscută].

borắsc, a -î́ v. tr. și intr. (cp. cu voresc 1). Triv. Vărs din stomah.

vărs, a v. tr. (lat. versare, frecŭentativu luĭ vértere, versum, a întoarce, rut. versare, pv. versar, fr. verser. Vărs, verșĭ, varsă; să verse. V. vĭers). Împrăștiĭ răsturnînd vasu din nebăgare de samă: a vărsa vinu pe fața de masă, a vărsa paharu. Arunc (daŭ în colo) apa dintr’un vas orĭ făina (grăunțele ș. a.) dintr’un sac, torn, deșert: a vărsa ligheanu în găleată. Depun: a vărsa baniĭ la casierie. Cheltuĭesc mult: vizitatoriĭ străinĭ varsă banĭ în Elveția. Arunc, scot: vulcanul varsă foc, cenușă și lavă; tunurile varsă moarte. Daŭ afară pe gură (vomitez) mîncarea pe care stomahu n’o primește de greață orĭ de boală (trivial borăsc): bolnava a vărsat laptele. A-țĭ veni să-țĭ verșĭ mațele, a simți mare greață. Fig. Revărs, răspîndesc: a vărsa binefacerĭ, lumină, pace. Descarc: a-țĭ vărsa mînia pe cineva. V. refl. Curg în, mă scurg în: Siretu se varsă în Dunăre. Năvălesc în mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealurĭ. A vărsa sînge, 1. a ucide, 2. a tuși violent scoțînd flegmă cu sînge.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

borât (fam.) adj. m., pl. borâți; f. borâtă, pl. borâte

borî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. bora, perf. s. 3 sg. borî, 3 pl. borâră, m.m.c.p. 3 sg. borâse, 3 pl. borâseră; conj. prez. 3 să borască; ger. borând; part. borât

borî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. borá; conj. prez. 3 sg. și pl. boráscă

borăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rîre inf. s., -rît prt., -rîtor adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BORÂT adj. v. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, oribil, respingător, scârbos.

BORÂT s. v. debordare, vărsare, vomare, vomă, vomitare.

BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.

borî vb. v. DEBORDA. VĂRSA. VOMA. VOMITA.

borît adj. v. DEZGUSTĂTOR. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. HIDOS. ORIBIL. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS.

borît s. v. DEBORDARE. VĂRSARE. VOMARE. VOMĂ. VOMITARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

borî (borắsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepția sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țig. Der. borală, s. f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s. f. (vomitat).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

borât, -ă, borâți, -te, adj. – (reg.) Urât, dezgustător. – Din borî.

borî, borăsc, vb. tranz. – (reg.) A vomita, a vărsa. – Et. nec. (Șăineanu, MDA); lat. *abhorrire, de la abhorrescere „a urî” (DER).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

borât, -ă, borâți, -te adj. dezgustător, scârbos

borî, borăsc v. t. v. i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunța.

Intrare: borât (adj.)
borât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borât
  • borâtul
  • borâtu‑
  • borâ
  • borâta
plural
  • borâți
  • borâții
  • borâte
  • borâtele
genitiv-dativ singular
  • borât
  • borâtului
  • borâte
  • borâtei
plural
  • borâți
  • borâților
  • borâte
  • borâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: borât (s.n.)
borât2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borât
  • borâtul
  • borâtu‑
plural
  • borâturi
  • borâturile
genitiv-dativ singular
  • borât
  • borâtului
plural
  • borâturi
  • borâturilor
vocativ singular
plural
Intrare: borî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borî
  • borâre
  • borât
  • borâtu‑
  • borând
  • borându‑
singular plural
  • borăște
  • boraște
  • borâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • borăsc
(să)
  • borăsc
  • boram
  • borâi
  • borâsem
a II-a (tu)
  • borăști
(să)
  • borăști
  • borai
  • borâși
  • borâseși
a III-a (el, ea)
  • borăște
  • boraște
(să)
  • borască
  • bora
  • borî
  • borâse
plural I (noi)
  • borâm
(să)
  • borâm
  • boram
  • borârăm
  • borâserăm
  • borâsem
a II-a (voi)
  • borâți
(să)
  • borâți
  • borați
  • borârăți
  • borâserăți
  • borâseți
a III-a (ei, ele)
  • borăsc
(să)
  • borască
  • borau
  • borâ
  • borâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

borât, borâadjectiv

etimologie:
  • vezi borî DEX '98 DEX '09

borât, borâturisubstantiv neutru

borî, borăscverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.