borât¹ sn [At: LB / Pl: ~uri / E: borî¹] Borâre.

borât², ~ă [At: M. I. CARAGIALE, C., 63 / Pl: ~ați, ~e / E: borî] 1 a Vomitat. 2 a Care a vomitat. 3 a (Fam) Scârbos. 4 av (Reg; d. persoane înrudite) Identic.

bori² v vz borî

borî² vt [At: DA / Pzi: ~răsc / E: bor] (Reg) A-și ridica marginile pălăriei.

borî¹ vit(a) [At: CUV. D. BĂTR. II, 289 / V: (înv) bori / Pzi: ~răsc / E: nct] 1-2 (Pop; nrc) A vomita. 3-4 (D. șerpi) A scuipa. 5-6 (Pop; vig) A ejacula. 7-8 (Îe) A(-și) – sufletul (sau aburul) A muri.

borî vb. IV. (pop.) 1 tr. (compl. indică conținutul stomacului, suc gastric etc.) A da afară; a vomita. A borît tot ce a mîncat. 2 tr. Expr. A-și borî sufletul = (despre animale) a muri. 3 intr. Analog. (despre șerpi) A scuipa venin. 4 intr. (vulg.) A ejacula. • prez.ind. -ăsc. /etimol. nec.

borît, -ă adj. (pop.) 1 (despre conținutul stomacului) Vomat. 2 (despre ființe, persoane etc.) Care a vomitat. ♦ (deprec.) Care este dezgustător, scîrbos, hidos. Cărturarul și cugetătorul fiind altoiți pe un ciocoi borît (CAR.). • pl. -ți, -te. /v. borî.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. (Popular) A vomita.

BORÎT, -Ă, borîți, -te, adj. (Rar) Dezgustător, hidos. Pașadia era menit să trăiască în acel decor aristocratic... la dînsul cărturarul și cugetătorul fiind altoiți pe un ciocoi borît. M. I. CARAGIALE, C. 63.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita.

BORÎT, -Ă, borîți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, hidos. – V. borî.

A BORÎ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.

borî v. a da afară din stomac, a vărsa (din gură). [Origină necunoscută].

borăsc, a -î v. tr. și intr. (cp. cu voresc 1). Triv. Vărs din stomah.

vărs, a -á v. tr. (lat. versare, frecŭentativu luĭ vértere, versum, a întoarce, rut. versare, pv. versar, fr. verser. Vărs, verșĭ, varsă; să verse. V. vĭers). Împrăștiĭ răsturnînd vasu din nebăgare de samă: a vărsa vinu pe fața de masă, a vărsa paharu. Arunc (daŭ în colo) apa dintr’un vas orĭ făina (grăunțele ș. a.) dintr’un sac, torn, deșert: a vărsa ligheanu în găleată. Depun: a vărsa baniĭ la casierie. Cheltuĭesc mult: vizitatoriĭ străinĭ varsă banĭ în Elveția. Arunc, scot: vulcanul varsă foc, cenușă și lavă; tunurile varsă moarte. Daŭ afară pe gură (vomitez) mîncarea pe care stomahu n’o primește de greață orĭ de boală (trivial borăsc): bolnava a vărsat laptele. A-țĭ veni să-țĭ verșĭ mațele, a simți mare greață. Fig. Revărs, răspîndesc: a vărsa binefacerĭ, lumină, pace. Descarc: a-țĭ vărsa mînia pe cineva. V. refl. Curg în, mă scurg în: Siretu se varsă în Dunăre. Năvălesc în mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealurĭ. A vărsa sînge, 1. a ucide, 2. a tuși violent scoțînd flegmă cu sînge.

borât (fam.) adj. m., pl. borâți; f. borâtă, pl. borâte

borât (fam.) adj. m., pl. borâți; f. borâtă, pl. borâte

borî (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, 3 sg. borăște, imperf. 1 boram; conj. prez. 1 sg. să borăsc, 3 să borască

borî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. bora, perf. s. 3 sg. borî, 3 pl. borâră, m.m.c.p. 3 sg. borâse, 3 pl. borâseră; conj. prez. 3 să borască; ger. borând; part. borât

borî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. bora; conj. prez. 3 sg. și pl. borască

borăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rîre inf. s., -rît prt., -rîtor adj. v.

BORÂT adj. v. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, oribil, respingător, scârbos.

BORÂT s. v. debordare, vărsare, vomare, vomă, vomitare.

BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.

borî vb. v. DEBORDA. VĂRSA. VOMA. VOMITA.

borît adj. v. DEZGUSTĂTOR. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. HIDOS. ORIBIL. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS.

borît s. v. DEBORDARE. VĂRSARE. VOMARE. VOMĂ. VOMITARE.

borî (borăsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepția sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țig. Der. borală, s. f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s. f. (vomitat).

borât, -ă, borâți, -te, adj. (reg.) Urât, dezgustător. – Din borî.

borât, -ă, borâți, -te, adj. – (reg.) Urât, dezgustător. – Din borî.

borî, borăsc, v.i.t. (pop.) A vomita, a vărsa. ■ În Moldova, Maram. și, sporadic, în nordul Trans. (ALR, 1938; h. 204). – Lat. *abhorrire (DER).

borî, borăsc, vb. tranz. – (reg.) A vomita, a vărsa. – Et. nec. (Șăineanu, MDA); lat. *abhorrire, de la abhorrescere „a urî” (DER).

borât, -ă, borâți, -te adj. dezgustător, scârbos

borî, borăsc v. t. v. i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunța.