3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

borất2, ~ă [At: M. I. CARAGIALE, C., 63 / Pl: ~ați, ~e / E: borî] 1 a Vomitat. 2 a Care a vomitat. 3 a (Fam) Scârbos. 4 av (Reg; d. persoane înrudite) Identic.

borât1 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: borî1] Borâre.

BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, hidos. – V. borî.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

borî́2 vt [At: DA / Pzi: ~răsc / E: bor] (Reg) A-și ridica marginile pălăriei.

borî́1 vit(a) [At: CUV. D. BĂTR. II, 289 / V: (înv) bori / Pzi: ~răsc / E: nct] 1-2 (Pop; nrc) A vomita. 3-4 (D. șerpi) A scuipa. 5-6 (Pop; vig) A ejacula. 7-8 (Îe) A(-și) – sufletul (sau aburul) A muri.

BORÎ́, borăsc, vb. IV. Intranz. (Popular) A vomita.

BORÎ́T, -Ă, borîți, -te, adj. (Rar) Dezgustător, hidos. Pașadia era menit să trăiască în acel decor aristocratic... la dînsul cărturarul și cugetătorul fiind altoiți pe un ciocoi borît. M. I. CARAGIALE, C. 63.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita.

A BORÎ́ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.

borî v. a da afară din stomac, a vărsa (din gură). [Origină necunoscută].

borắsc, a -î́ v. tr. și intr. (cp. cu voresc 1). Triv. Vărs din stomah.

vărs, a v. tr. (lat. versare, frecŭentativu luĭ vértere, versum, a întoarce, rut. versare, pv. versar, fr. verser. Vărs, verșĭ, varsă; să verse. V. vĭers). Împrăștiĭ răsturnînd vasu din nebăgare de samă: a vărsa vinu pe fața de masă, a vărsa paharu. Arunc (daŭ în colo) apa dintr’un vas orĭ făina (grăunțele ș. a.) dintr’un sac, torn, deșert: a vărsa ligheanu în găleată. Depun: a vărsa baniĭ la casierie. Cheltuĭesc mult: vizitatoriĭ străinĭ varsă banĭ în Elveția. Arunc, scot: vulcanul varsă foc, cenușă și lavă; tunurile varsă moarte. Daŭ afară pe gură (vomitez) mîncarea pe care stomahu n’o primește de greață orĭ de boală (trivial borăsc): bolnava a vărsat laptele. A-țĭ veni să-țĭ verșĭ mațele, a simți mare greață. Fig. Revărs, răspîndesc: a vărsa binefacerĭ, lumină, pace. Descarc: a-țĭ vărsa mînia pe cineva. V. refl. Curg în, mă scurg în: Siretu se varsă în Dunăre. Năvălesc în mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealurĭ. A vărsa sînge, 1. a ucide, 2. a tuși violent scoțînd flegmă cu sînge.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. borá; conj. prez. 3 sg. și pl. boráscă

borăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rîre inf. s., -rît prt., -rîtor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORÂT adj. v. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, oribil, respingător, scârbos.

BORÂT s. v. debordare, vărsare, vomare, vomă, vomitare.

arată toate definițiile

Intrare: borât (adj.)
borât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borât
  • borâtul
  • borâtu‑
  • borâ
  • borâta
plural
  • borâți
  • borâții
  • borâte
  • borâtele
genitiv-dativ singular
  • borât
  • borâtului
  • borâte
  • borâtei
plural
  • borâți
  • borâților
  • borâte
  • borâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: borât (s.n.)
borât2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borât
  • borâtul
  • borâtu‑
plural
  • borâturi
  • borâturile
genitiv-dativ singular
  • borât
  • borâtului
plural
  • borâturi
  • borâturilor
vocativ singular
plural
Intrare: borî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borî
  • borâre
  • borât
  • borâtu‑
  • borând
  • borându‑
singular plural
  • borăște
  • boraște
  • borâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • borăsc
(să)
  • borăsc
  • boram
  • borâi
  • borâsem
a II-a (tu)
  • borăști
(să)
  • borăști
  • borai
  • borâși
  • borâseși
a III-a (el, ea)
  • borăște
  • boraște
(să)
  • borască
  • bora
  • borî
  • borâse
plural I (noi)
  • borâm
(să)
  • borâm
  • boram
  • borârăm
  • borâserăm
  • borâsem
a II-a (voi)
  • borâți
(să)
  • borâți
  • borați
  • borârăți
  • borâserăți
  • borâseți
a III-a (ei, ele)
  • borăsc
(să)
  • borască
  • borau
  • borâ
  • borâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

borât (adj.)

etimologie:

  • vezi borî
    surse: DEX '98 DEX '09

borât (s.n.)

borî

etimologie: