bolunzi v vz bolânzi

BOLUNZI vb. (Criș.) A înnebuni; a se prosti. Toți acește s-au îmbătatu și de băutură au bolundzitu. MISC. SEC. XVII, 58^r. Etimologie: bolund + suf. -i. Cf. magh. bolondulni, bolonditni. Vezi și bolonșag, bolonzește, bolund, bolunzie. Cf. aluzi, șozi. verb

BOLÂND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolund, -ă adj.] – Din magh. bolond.

bolănd smf, a vz bolând

bolân, ~ă a vz bolând

bolând, ~ă [At: (sec. XVIII) IORGA, S. D. XIII, 241 / V: ~lănd, bolân, ~lond / Pl: ~nzi, ~e / E: mg bolond] 1-2 smf, a (Trs; Ban) Nebun. 3-4 smf, a (Ban) (Om) prost. 5-6 smf, a (îf bolond) Domol și cumsecade. 7 a (Reg) Grosolan. corectat(ă)

bolânzi vif [At: MARIAN, NA. 389 / V: ~lun~, ~lon~ / Pzi: ~zesc / E: bolând] 1-2 (Mgm) A înnebuni (1,3). corectat(ă)

bolond, ~ă a vz bolănd

bolonzi v vz bolânzi

bolund, ~ă smf, a vz bolând

bolînd, -ă adj. (reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. • pl. -înzi, -înde. și bolund, -ă adj. /<magh. bolond.

bolund, -ă s.m., s.f., adj. v. bolînd.

BOLÂND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [Var.: bolund, -ă adj.] – Din magh. bolond.

BOLÎND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Transilv., Bucov., Ban.) Nebun, nerod, smintit.

BOLÎND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod. [Var.: bolund, -ă adj.] – Magh. bolond.

BOLUND, -Ă adj. v. bolînd.

BOLOND adj. v. bolund. adjectiv

BOLUND adj. (Ban.) Nebun, smintit; nerod, prost. Demens. Bolund. Bolond. LEX. MARS. 199. Insipiens. Bolund. Bolond. LEX. MARS., 218. Variante: bolond (LEX. MARS., 218). Etimologie: magh. bolond. Vezi și bolonșag, bolonzește, bolunzi, bolunzie. Cf. aluzit, buiac (4), nerod, șod (1), zălud. adjectiv corectat(ă)

bolând a. Mold. și Tr. năuc: copil bolând. [Ung. BOLOND, prost, nebun].

bolînd, -ă adj. (ung. bolond, nebun. V. bălăbănesc). Trans. Mold. Prost, tîmpit. – Și bolund.

bolúnd V. bolînd.

bolând (reg.) adj. m., pl. bolânzi; f. bolândă, pl. bolânde

bolânzi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolânzesc, 3 sg. bolânzește, imperf. 1 bolânzeam; conj. prez. 1 sg. să bolânzesc, 3 să bolânzească

bolând(reg.) adj. m., pl. bolânzi; f. bolândă, pl. bolânde

bolânzi (a ~)(reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolânzesc, imperf. 3 sg. bolânzea; conj. prez. 3 să bolânzească

bolând adj. m., pl. bolânzi; f. sg. bolândă, pl. bolânde

bolânzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolânzesc, imperf. 3 sg. bolânzea; conj. prez. 3 sg. și pl. bolânzească

BOLÂND adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

BOLÂNZI vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

bolînd adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

bolînzi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

romon-bolund s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

bolînd (bolîndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans. – Der. bolîndăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolîndatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolînzeală, s. f. (laur); bolînzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolînzie, s. f. (nebunie).

bolund, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. (reg.) Smintit, nebun. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, MDA).

bolunzî, bolunzăsc, v.i. (reg.; med.) A înnebuni, a se sminti. – Din bolund.

bolund, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. – (reg.) Smintit, nebun. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, Șăineanu, Cihac, Pascu, MDA).

bolunzî, bolunzăsc, vb. intranz. – (reg.; med.) A înnebuni, a se sminti. – Din bolund.