boltit², ~ă a [At: (a. 1654) Mss, ap. GCR I, 172 / Pl: ~iți, ~e / E: bolti] 1 Ca o boltă. 2 (D. ochi) înfundat în orbite.

boltit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bolti] Boltire (1).

boltit, -ă adj. 1 (despre construcții, tavane etc.) Care este în formă de boltă sau de arc. ◊ fig. În zadar boltita liră ce din coardă sună (EMIN.). 2 (despre poduri) Care este în formă de arc. Rinul curge... pe sub boltite poduri (ALECS.). 3 fig. (despre ochi) Care este înfundat în orbite. Ochii suri, boltiți adînc în capul cel înțelept (EMIN.). 4 (despre frunte) Care are forma bombată. O frunte... albă, corect boltită (EMIN.). • pl. -ți, -te. /v. bolti.

BOLTIT adj. p. BOLTI. În formă de boltă, arcuit, care seamănă cu o boltă (contr. NEBOLTIT): o frunte... netedă... corect ~ă (EMIN.) .

BOLTIT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. În urmă crește creanga, boltită ca de dar. DEȘLIU, G. 6. Miji o rază de soare și se arcui în înălțimi un curcubeu boltit. C. PETRESCU, R. DR. 61. [Rinul curge] pe sub boltite poduri. ALECSANDRI, P. III 134. ♦ Bombat. O frunte... netedă, albă, corect boltită. EMINESCU, N. 35.

BOLTIT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă sau de arc. ♦ Bombat. – V. bolti.

bolti [At: GORUN, F. 156 / Pzi: ~tesc / E: boltă] 1 vt A da (unei construcții) formă de boltă (1). 2 vr A lua formă de boltă (1).

bolti vb. IV. tr., refl. (arhit.) A da sau a avea formă de boltă. (refl.) A căpăta formă de boltă; a se arcui. ◊ Poet. Pajiștea peste care se bolteau coroanele stejarilor (AGÂR.). • prez.ind. -esc. /boltă + -i.

BOLTI (-tesc) I. vb. tr. 1 💒 A da unei construcții, unui tavan, etc. arcuitura unei bolți ¶ 2 pr. anal. A forma ca o boltă (de verdeață, etc.): stejarii... bolteau șoseaua cu o țesătură fantastică de ramuri (D.-ZAMF.). II. vb. refl. A lua o formă arcuită, ca de boltă: o spărtură largă se deschide boltindu-se în coasta... muntelui (VLAH.) .

BOLTI, boltesc, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă. Cînd a stat viscolul și s-a boltit văzduhul ca un smalț albastru, gerul a prefăcut apa în cremene. SADOVEANU, P. M. 173. Soarele se lăsa spre dealul Galatei... și cerul se boltea fără nouri. SADOVEANU, Z. C. 207. ◊ Tranz. Fig. Vîntul a contenit cu desăvîrșire. Cerul boltește un albastru curat. SADOVEANU, O. A. II 192.

BOLTI, pers. 3 boltește, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă (1). – Din boltă.

A SE BOLT/I se ~ește intranz. 1) A căpăta formă de boltă. 2) A avea formă de boltă. /Din boltă

A BOLTI ~esc tranz. (construcții) A face să capete formă de boltă. /Din boltă

boltì v. 1. a încheia o clădire în boltă; 2. a săpa în formă de boltă.

boltésc v. tr. (d. boltă). Construiesc în formă de boltă.

bolti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, 3 sg. boltește, imperf. 1 bolteam; conj. prez. 1 sg. să boltesc, 3 să boltească

bolti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, imperf. 3 sg. boltea; conj. prez. 3 să boltească

bolti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, imperf. 3 sg. boltea; conj. prez. 3 sg. și pl. boltească

BOLTIT adj. 1. v. arcuit. 2. v. proeminent.

BOLTIT adj. 1. arcuit, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.) 2. bombat, proeminent, (rar) scos. (O frunte ~.)

BOLTI vb. a se arcui. (Plafonul se ~ elegant.)

BOLTI vb. a se arcui. (Plafonul se ~ elegant.)