boltit, -ă adj. 1 (despre construcții, tavane etc.) Care este în formă de boltă sau de arc. ◊ Fig. În zadar boltita liră ce din coardă sună (EMIN.). 2 (despre poduri) Care este în formă de arc. Rinul curge... pe sub boltite poduri (ALECS.). 3 Fig. (despre ochi) Care este înfundat în orbite. Ochii suri, boltiți adînc în capul cel înțelept (EMIN.). 4 (despre frunte) Care are forma bombată. O frunte... albă, corect boltită (EMIN.). • pl. -ți, -te. /v. bolti.