6 definiții pentru boltire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
boltire sf [At: IORGA, C. I. II, 8 / Pl: ~ri / E: bolti] 1 Construire în formă de boltă (1). 2 (Înv) Bolta (1) cerului.
boltire s.f. 1 (arhit.) Boltă, arcadă. ◊ Compar. Rămînea cu ochii pierduți spre pădure, ce părea o boltire (AGÂR.). ◊ Poet. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții (GAL.). 2 Fig. Boltă cerească. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMIN.). • pl. -i. /v. bolti.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BOLTIRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOLTIRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului). Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMINESCU).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BOLTIRE s. v. boltă, cer, firmament.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
boltire s. v. BOLTĂ. CER. FIRMAMENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
boltire, boltirisubstantiv feminin
-
- Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. DLRLC
- Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. DLRLC
- În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.