boltire sf [At: IORGA, C. I. II, 8 / Pl: ~ri / E: bolti] 1 Construire în formă de boltă (1). 2 (Înv) Bolta (1) cerului.

boltire s.f. 1 (arhit.) Boltă, arcadă. ◊ Compar. Rămînea cu ochii pierduți spre pădure, ce părea o boltire (AGÂR.). ◊ Poet. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții (GAL.). 2 Fig. Boltă cerească. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMIN.). • pl. -i. /v. bolti.

BOLTIRE, BOLTITURĂ (pl. -turi) sf. 💒 1 Partea superioară a unei construcțiuni, a unei încăperi, în formă de boltă ¶ 2 Arcadă [bolti].

BOLTIRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.

BOLTIRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului). Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMINESCU).

bolti [At: GORUN, F. 156 / Pzi: ~tesc / E: boltă] 1 vt A da (unei construcții) formă de boltă (1). 2 vr A lua formă de boltă (1).

bolti vb. IV. tr., refl. (arhit.) A da sau a avea formă de boltă. (refl.) A căpăta formă de boltă; a se arcui. ◊ Poet. Pajiștea peste care se bolteau coroanele stejarilor (AGÂR.). • prez.ind. -esc. /boltă + -i.

BOLTI (-tesc) I. vb. tr. 1 💒 A da unei construcții, unui tavan, etc. arcuitura unei bolți ¶ 2 pr. anal. A forma ca o boltă (de verdeață, etc.): stejarii... bolteau șoseaua cu o țesătură fantastică de ramuri (D.-ZAMF.). II. vb. refl. A lua o formă arcuită, ca de boltă: o spărtură largă se deschide boltindu-se în coasta... muntelui (VLAH.) .

BOLTITURĂ 👉 BOLTIRE.

BOLTI, boltesc, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă. Cînd a stat viscolul și s-a boltit văzduhul ca un smalț albastru, gerul a prefăcut apa în cremene. SADOVEANU, P. M. 173. Soarele se lăsa spre dealul Galatei... și cerul se boltea fără nouri. SADOVEANU, Z. C. 207. ◊ Tranz. Fig. Vîntul a contenit cu desăvîrșire. Cerul boltește un albastru curat. SADOVEANU, O. A. II 192.

BOLTI, pers. 3 boltește, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă (1). – Din boltă.

A SE BOLT/I se ~ește intranz. 1) A căpăta formă de boltă. 2) A avea formă de boltă. /Din boltă

A BOLTI ~esc tranz. (construcții) A face să capete formă de boltă. /Din boltă

boltì v. 1. a încheia o clădire în boltă; 2. a săpa în formă de boltă.

boltésc v. tr. (d. boltă). Construiesc în formă de boltă.

bolti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, 3 sg. boltește, imperf. 1 bolteam; conj. prez. 1 sg. să boltesc, 3 să boltească

bolti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, imperf. 3 sg. boltea; conj. prez. 3 să boltească

bolti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, imperf. 3 sg. boltea; conj. prez. 3 sg. și pl. boltească

BOLTIRE s. v. boltă, cer, firmament.

boltire s. v. BOLTĂ. CER. FIRMAMENT.

BOLTI vb. a se arcui. (Plafonul se ~ elegant.)

BOLTI vb. a se arcui. (Plafonul se ~ elegant.)