boltire s.f. 1 (arhit.) Boltă, arcadă. ◊ Compar. Rămînea cu ochii pierduți spre pădure, ce părea o boltire (AGÂR.). ◊ Poet. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții (GAL.). 2 Fig. Boltă cerească. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMIN.). • pl. -i. /v. bolti.