4 intrări

Articole pe această temă:

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boierí [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: boieri] 1-2 vtr (Înv) A (se) face boier (1). 3 vr (Fig) A trăi ca un boier (1). 4 vr (Fam) A face pe boierul (1). 5 vt (Îpf; irn) A infecta pe cineva cu o boală venerică.

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (În orînduirea feudală din Țările Romînești) A ridica (pe cineva) la rangul de boier, a face (pe cineva) boier (prin conferirea unei dregătorii). Și iată-l pe Stoicea: boierit de vodă. GALACTION, O. I 51. După bătălia de la Cosmin, [Ștefan] îl boieri, ș-acum e în divanul țării. DELAVRANCEA, 103. Cu cîte daruri și cinste l-a-ncărcat caimacanul pe Negoiță... I-a dăruit cu hrisov o moșie, s-o stăpînească de veci, și pe d-asupra l-a și boierit. CARAGIALE, O. III 45. Refl. Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de cînd te-ai boierit, Maica nu te-a mai zărit! TEODORESCU, P. P. 532. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, adoptînd o atitudine comodă în viață, disprețuind munca, lăsîndu-se servit de alții. Ei, fir-ați ai dracului, vă boierirăți și aveți slugă și voi! PAS, L. I 97. Iaca măi! Nu cumva s-o boierit? ALECSANDRI, T. 913.

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, disprețuind munca. – Din boier.

A SE BOIERÍ mă ~ésc intranz. fam. (despre persoane) 1) A căpăta apucături de boier. 2) A se comporta ca un boier; a o face pe boierul. [Sil. bo-ie-] /Din boier

A BOIERÍ ~ésc tranz. înv. A conferi titlul de boier; a face boier. [Sil. bo-ie-] /Din boier

boierì v. 1. a face pe cineva boier (punându-l în slujbă); 2. a da cuiva rangul de boier; 3. a se fuduli, a se lenevi.

baș-boiér sm [At: (a. 1763) ap. ȘIO / Pl: baș-boieri / E: baș + boier] 1-6 (Persoană cu) rangul de (prim boier al țării și, în acelaș timp, prezident al Divanului, după domn sau chiar guvernator provizoriu ori caimacam al țării).

boiér1 sm [At: CORESI, E. 29/32 / V: (îvp) -iar, -iaren, -iarin, ~iu, -iariu / Pl: ~i / E: vsl боюрни] 1-2 Mare proprietar de pământ (care deținea, uneori, și funcție în stat). 3 Rangul de boier (2). 4 Persoană care are rangul de boier (2). 5 Funcția de boier (4). 6 Titlul de boier (4). 7 Perioada cât boierul (4) a exercitat această funcție. 8 Nobil. 9 Persoană cu atitudini și obiceiuri de aristocrat. 10 (Îpf; îs) ~ gol Om mândru și sărac. 11 a (Înv; îs) ~ de Divan Boier (1) care facea parte din Divanul domnesc. 12 (Înv; îs) ~ cu barbă Boier (1) de Divan. 13 (Îc) ~ bașa Căpetenia boierilor (1). 13 (Înv; îs) -ul lumii Dracul. 14 Stăpân. 15 Căpetenie. 16 Om bogat. 17 Saț Cf român, gospodar. 18 (Înv) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”) adresat persoanelor importante. 19 (Fam; irn) Arhon.

cârstănea sf [At: HEM 2175 / V: căr~, ~tin~, cristen~, crâs~, creștin~, crestăn~, cresten~, crestin~, cristin~ / Pl: ~ese / E: nct] (Bot) 1 Barba-boierului (Ajuga laxmani). 2 Avrămeasă (Gratiola officinalis).

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș1 + boier.

BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Stăpân de moșii, beneficiind de anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală; nobil. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din sl. boljarinŭ (pl. boljare).

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș1+Boier.

BOIÉR, boieri, s. m. 1. Mare stăpân de pământ (care deținea, uneori, și o funcție înaltă în stat); persoană din aristocrația feudală; nobil; p. ext. stăpân. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din sl. boljarinŭ (pl. boljare).

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Învechit) Cel dintîi, cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare, boier de frunte. Baș-boierul purta hanger la brîu. GHICA, S. 501.

BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În orînduirea feudală) Reprezentant al clasei exploatatoare făcînd parte din rîndul marilor proprietari de pămînt și care de obicei deținea o funcție înaltă în stat. Curînd intrară, sub cortul unde el ședea înconjurat de boierii și căpitanii săi, patru boieri. NEGRUZZI, S. I 138. Boierii trăgeau mereu cenușa pe turta lor și chinuiau și despuiau poporul. BĂLCESCU, O. I 351. ◊ Boier de divan (sau cu barbă) = boier de rang1 înalt, care făcea parte din divanul domnesc. Iar Caragea, în loc de a-l pedepsi pentru atîta îndrăzneală, l-a îmbrăcat în caftan de boier cu barbă. GHICA, S. 39. Boier mare (sau velit) = boier de rangul întîi. Ședea într-o chiliuță din casele unui boier mare. EMINESCU, N. 57. ♦ Persoană socotită (în concepția de clasă a epocii) a fi de neam ales. V. nobil. Ești boier vechi și de viță aleasă. PAS, L. I 113. 2. (În regimul burghezo-moșieresc) Persoană (de obicei bogată) aparținînd clasei dominante, cu atitudini și apucături de aristocrat. ◊ Expr. A face pe boierul = a-și da aere de noblețe, a adopta o atitudine ostentativă de dispreț față de lumea muncitoare, (în special) a se feri de muncă, mai ales de o muncă grea; a aștepta să fie servit. ♦ (Rar) Soț (al unei femei din clasa socială socotită, în concepția de clapă, ca nobilă). Biata cucoană Anica!... De cînd i-o murit boierul, nu mai are odihnă. ALECSANDRI, T. 175. 3. Persoană aparținînd claselor dominante; (în special) moșier, stăpîn. Slugilor, păziți-le vetrele. Boierii pleacă departe. BENIUC, V. 96. Dacă... îl supară pe boier, boierul nu-l mai primește în primăvară la învoială, așa că țăranul nu mai are alta de făcut decît ori să moară de foame, ori să-și ia lumea în cap. PAS, Z. II 26. Boieru-i minciună din creștet în tălpi. SADOVEANU, O. I 20. 4. (Învechit, mai ales la vocativ) Titlu de politețe (echivalînd cu «domn»). Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături. EMINESCU, O. I 87. Dragi boieri de lume nouă, Ziuă bună vă zic vouă, Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cîntic bătrînesc! ALECSANDRI, T. 85. Vă sculați, sculați, boieri! TEODORESCU, P. P. 21. ♦ (La pl., însoțit de pronumele de reverență «dumneavoastră») Titlu de politețe cu care se adresa un povestitor sfătos ascultătorilor săi. Mi-am pus în gînd să vă povestesc, boieri d-voastră, lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciună. ISPIRESCU, L. 40.

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Din baș1- + boier.

BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În orânduirea feudală a unor țări) Reprezentant al clasei exploatatoare, făcând parte din rândul marilor proprietari de pământ (și care deținea o funcție înaltă în stat); (în regimul burghezo-moșieresc) persoană aparținând claselor dominante; (în special) moșier; p. ext. stăpân. ◊ (În orânduirea feudală) Boier de divan (sau cu barbă) = boier de rang înalt care făcea parte din divanul domnesc. Boier mare ( sau velit) = boier de rangul întâi. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Persoană cu atitudini și obiceiuri de aristocrat. ◊ Expr. A face pe boierul = a adopta o atitudine de dispreț față de lumea muncitoare; (în special) a se feri de muncă; a aștepta să fie servit. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”). – Slav (v. sl. boljarinŭ, pl. boljare).

BOIÉR ~i m. 1) (folosit și ca titlu de noblețe pe lângă numele respectiv) Mare proprietar de pământ (care deținea și o funcție înaltă în stat). * ~ de divan mare demnitar care făcea parte din divanul domnesc. ~ mare boier de prim rang. ~ mic boier de rang inferior. 2) fig. fam. Persoană cu atitudini și maniere de aristocrat. * A face pe ~ul a) a se feri de munca fizică; b) a aștepta să fie servit. A trăi ca un ~ a trăi fără griji, fiind îndestulat. [Sil. bo-ier] /<sl. boljarinu

arată toate definițiile

Intrare: boieri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boieri
  • boierire
  • boierit
  • boieritu‑
  • boierind
  • boierindu‑
singular plural
  • boierește
  • boieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boieresc
(să)
  • boieresc
  • boieream
  • boierii
  • boierisem
a II-a (tu)
  • boierești
(să)
  • boierești
  • boiereai
  • boieriși
  • boieriseși
a III-a (el, ea)
  • boierește
(să)
  • boierească
  • boierea
  • boieri
  • boierise
plural I (noi)
  • boierim
(să)
  • boierim
  • boieream
  • boierirăm
  • boieriserăm
  • boierisem
a II-a (voi)
  • boieriți
(să)
  • boieriți
  • boiereați
  • boierirăți
  • boieriserăți
  • boieriseți
a III-a (ei, ele)
  • boieresc
(să)
  • boierească
  • boiereau
  • boieri
  • boieriseră
Intrare: barba-boierului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-boierului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-boierului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: baș-boier
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-boier
  • baș-boierul
plural
  • baș-boieri
  • baș-boierii
genitiv-dativ singular
  • baș-boier
  • baș-boierului
plural
  • baș-boieri
  • baș-boierilor
vocativ singular
  • baș-boierule
plural
  • baș-boierilor
Intrare: boier
  • silabație: bo-ier
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boier
  • boierul
  • boieru‑
plural
  • boieri
  • boierii
genitiv-dativ singular
  • boier
  • boierului
plural
  • boieri
  • boierilor
vocativ singular
  • boierule
  • boiere
plural
  • boierilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boieri

  • 1. tranzitiv învechit A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căftăni 4 exemple
    exemple
    • Și iată-l pe Stoicea: boierit de vodă. GALACTION, O. I 51.
      surse: DLRLC
    • După bătălia de la Cosmin, [Ștefan] îl boieri, ș-acum e în divanul țării. DELAVRANCEA, 103.
      surse: DLRLC
    • Cu cîte daruri și cinste l-a-ncărcat caimacanul pe Negoiță... I-a dăruit cu hrisov o moșie, s-o stăpînească de veci, și pe d-asupra l-a și boierit. CARAGIALE, O. III 45.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de cînd te-ai boierit, Maica nu te-a mai zărit! TEODORESCU, P. P. 532.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv familiar A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ei, fir-ați ai dracului, vă boierirăți și aveți slugă și voi! PAS, L. I 97.
      surse: DLRLC
    • Iaca măi! Nu cumva s-o boierit? ALECSANDRI, T. 913.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • boier
    surse: DEX '09 DEX '98

barba-boierului

etimologie:

baș-boier

  • 1. învechit Cel mai de seamă boier al țării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Baș-boierul purta hanger la brîu. GHICA, S. 501.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Baș + boier
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

boier

  • 1. în Evul Mediu Țările Române Stăpân de moșii, beneficiind de anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: nobil, -ă (persoană) diminutive: boieraș 3 exemple
    exemple
    • Curînd intrară, sub cortul unde el ședea înconjurat de boierii și căpitanii săi, patru boieri. NEGRUZZI, S. I 138.
      surse: DLRLC
    • Boierii trăgeau mereu cenușa pe turta lor și chinuiau și despuiau poporul. BĂLCESCU, O. I 351.
      surse: DLRLC
    • Ești boier vechi și de viță aleasă. PAS, L. I 113.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Boier de divan (sau cu barbă) = boier de rang înalt, care făcea parte din divanul domnesc.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Iar Caragea, în loc de a-l pedepsi pentru atîta îndrăzneală, l-a îmbrăcat în caftan de boier cu barbă. GHICA, S. 39.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Boier mare (sau velit) = boier de rangul întâi.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ședea într-o chiliuță din casele unui boier mare. EMINESCU, N. 57.
        surse: DLRLC
    • 1.3. familiar Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.3.1. expresie A face pe boierul = a-și da aere de noblețe, a adopta o atitudine ostentativă de dispreț față de lumea muncitoare, (în special) a se feri de muncă, mai ales de o muncă grea; a aștepta să fie servit.
        surse: DLRLC
      • 1.3.2. rar Soț (al unei femei din clasa socială socotită, în concepția de clasă, ca nobilă).
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Biata cucoană Anica!... De cînd i-o murit boierul, nu mai are odihnă. ALECSANDRI, T. 175.
          surse: DLRLC
    • 1.4. prin extensiune Persoană aparținând claselor dominante.
      surse: DEX '98 DLRLC sinonime: moșier stăpân 3 exemple
      exemple
      • Slugilor, păziți-le vetrele. Boierii pleacă departe. BENIUC, V. 96.
        surse: DLRLC
      • Dacă... îl supară pe boier, boierul nu-l mai primește în primăvară la învoială, așa că țăranul nu mai are alta de făcut decît ori să moară de foame, ori să-și ia lumea în cap. PAS, Z. II 26.
        surse: DLRLC
      • Boieru-i minciună din creștet în tălpi. SADOVEANU, O. I 20.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • Dragi boieri de lume nouă, Ziuă bună vă zic vouă, Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cîntic bătrînesc! ALECSANDRI, T. 85.
      surse: DLRLC
    • Vă sculați, sculați, boieri! TEODORESCU, P. P. 21.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (la) plural (Însoțit de pronumele de reverență «dumneavoastră») Titlu de politețe cu care se adresa un povestitor sfătos ascultătorilor săi.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mi-am pus în gînd să vă povestesc, boieri d-voastră, lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciună. ISPIRESCU, L. 40.
        surse: DLRLC

etimologie: