11 definiții pentru căftăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂFTĂNI, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.

CĂFTĂNI, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.

CĂFTĂNI, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.

căftăni vt [At: ALECSANDRI, T. 81 / Pzi: ~nesc / E: caftan] 1-2 A numi pe cineva domnitor sau a-l numi într-un rang de boierie (îmbrăcându-l în caftan). 3 (Fam) A bate, a lovi pe cineva peste spate.

CĂFTĂNI, căftănesc, vb. IV. (învechit) Tranz. A numi (pe cineva) domn; a ridica (pe cineva) într-un rang de boierie (cu care ocazie i se dăruia un caftan). L-au căftănit și i-au dăruit vodă și doamna cîte trei pungi de ibrișim cu cîte o mie de galbeni. CARAGIALE, O. III 49. ◊ Refl. pas. Cînd se căftănea vreun boier se ducea bărbier-bașa de-l rădea. ALECSANDRI, T. 81.

A CĂFTĂNI ~esc tranz. 1) (domnitori) A urca în tron (dăruind un caftan ca semn distinctiv). 2) (înalți demnitari) A pune în posesia unui rang de boierie; a face mare boier. 3) fig. (persoane) A bate tare peste spate. /Din caftan

căftăni v. a îmbrăca cu caftan, a da rang de boierie: când se căftănia vreun boier AL.

căftănésc v. tr. (d. caftan). Vechĭ. Îmbrac în caftan. Fig. Boĭeresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căftăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căftănesc, 3 sg. căftănește, imperf. 1 căftăneam; conj. prez. 1 sg. să căftănesc, 3 să căftănească

căftăni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căftănesc, imperf. 3 sg. căftănea; conj. prez. 3 să căftănească

căftăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căftănesc, imperf. 3 sg. căftănea; conj. prez. 3 sg. și pl. căftănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: căftăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căftăni
  • căftănire
  • căftănit
  • căftănitu‑
  • căftănind
  • căftănindu‑
singular plural
  • căftănește
  • căftăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căftănesc
(să)
  • căftănesc
  • căftăneam
  • căftănii
  • căftănisem
a II-a (tu)
  • căftănești
(să)
  • căftănești
  • căftăneai
  • căftăniși
  • căftăniseși
a III-a (el, ea)
  • căftănește
(să)
  • căftănească
  • căftănea
  • căftăni
  • căftănise
plural I (noi)
  • căftănim
(să)
  • căftănim
  • căftăneam
  • căftănirăm
  • căftăniserăm
  • căftănisem
a II-a (voi)
  • căftăniți
(să)
  • căftăniți
  • căftăneați
  • căftănirăți
  • căftăniserăți
  • căftăniseți
a III-a (ei, ele)
  • căftănesc
(să)
  • căftănească
  • căftăneau
  • căftăni
  • căftăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căftăni, căftănescverb

  • 1. învechit A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: boieri
    • format_quote L-au căftănit și i-au dăruit vodă și doamna cîte trei pungi de ibrișim cu cîte o mie de galbeni. CARAGIALE, O. III 49. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Cînd se căftănea vreun boier se ducea bărbier-bașa de-l rădea. ALECSANDRI, T. 81. DLRLC
  • 2. figurat familiar A bate, a lovi peste spate pe cineva. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • caftan DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.