boieri [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: boieri] 1-2 vtr (Înv) A (se) face boier (1). 3 vr (Fig) A trăi ca un boier (1). 4 vr (Fam) A face pe boierul (1). 5 vt (Îpf; irn) A infecta pe cineva cu o boală venerică.

boieri vb. IV. 1 tr. (înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. Și iată-l pe Stoica boierit de Vodă (GAL.). 2 refl. (fam.) A trăi, a se comporta ca un boier; a avea pretenții de boier. • prez.ind. esc. /boier + -i.

BOIERI (-eresc) I. vb. tr. 1 A ridica la rangul de boier, a face boier: i-a dăruit cu hrisov o moșie... și pe deasupra l-a și boierit (CAR.) ¶ 2 Fig. A înnobila: am voit să boierim limba (JIP.). II. vb. refl. 1 A deveni boier ¶ 2 A începe să trăească ca boierii, să aibă apucături de boier ¶ 3 familiar: A se fuduli, a se mîndri ¶ 4 iron. 🩺 pop. A căpăta o boală venerică.

BOIERI, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (În orînduirea feudală din Țările Romînești) A ridica (pe cineva) la rangul de boier, a face (pe cineva) boier (prin conferirea unei dregătorii). Și iată-l pe Stoicea: boierit de vodă. GALACTION, O. I 51. După bătălia de la Cosmin, [Ștefan] îl boieri, ș-acum e în divanul țării. DELAVRANCEA, A. 103. Cu cîte daruri și cinste l-a-ncărcat caimacanul pe Negoiță... I-a dăruit cu hrisov o moșie, s-o stăpînească de veci, și pe d-asupra l-a și boierit. CARAGIALE, O. III 45. Refl. Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de cînd te-ai boierit, Maica nu te-a mai zărit! TEODORESCU, P. P. 532. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, adoptînd o atitudine comodă în viață, disprețuind munca, lăsîndu-se servit de alții. Ei, fir-ați ai dracului, vă boierirăți și aveți slugă și voi! PAS, L. I 97. Iaca măi! Nu cumva s-o boierit? ALECSANDRI, T. 913.

BOIERI, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, disprețuind munca. – Din boier.

A BOIERI ~esc tranz. înv. A conferi titlul de boier; a face boier. [Sil. bo-ie-] /Din boier

A SE BOIERI mă ~esc intranz. fam. (despre persoane) 1) A căpăta apucături de boier. 2) A se comporta ca un boier; a o face pe boierul. [Sil. bo-ie-] /Din boier

boierì v. 1. a face pe cineva boier (punându-l în slujbă); 2. a da cuiva rangul de boier; 3. a se fuduli, a se lenevi.

boieresc, -ească adj., s.n. 1 adj. Care aparține boierilor, care este specific boierilor, privitor la boieri. ◊ Fecior boieresc v. fecior. ♦ Care imită comportamentul, mentalitatea boierilor. 2 s.n. (în Ev. Med., în Mold.) Obligație a țăranilor săraci de a executa munci agricole în folosul moșierului, în schimbul unui lot de pămînt care le era dat în folosință. Eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc (POP.). 3 adj. (bot.) Pere boierești = soi de pere rotunde. Poamă boierească = soi de struguri cu boabe mari și dese. • pl. -ești. /boier + -esc.

BOIERESC l. adj. De boier, privitor la boieri: toată curtea boierească trăește liniștită (D.-ZAMF.); fecior ~ 👉 FECIOR; proverb: cu o minciună boierească, treci în țara ungurească. II. (pl. -escuri) sn. Mold. Clacă, munca la cîmp pe care este dator s’o facă țăranul în folosul boierului: o ieșit la ~ cu noaptea ’n cap (ALECS.).

2) boĭerésc v. tr. (d. boĭer, ca rus. boĭaritĭsĕa, a se boĭeri). Fac boĭer, daŭ pitac de boĭerie. V. refl. Fac pe boĭeru, mă fudulesc. Mă lenevesc: na, că s’a boĭerit țopîrlanu!

boieri (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boieresc, 3 sg. boierește, imperf. 1 boieream; conj. prez. 1 sg. să boieresc, 3 să boierească

boieri (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boieresc, imperf. 3 sg. boierea; conj. prez. 3 să boierească

boieri vb. (sil. bo-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boieresc, imperf. 3 sg. boierea; conj. prez. 3 sg. și pl. boierească

boieri, s. m. pl. (intl.) judecători; complet de judecată.

BOIERI vb. (înv.) a căftăni.

BOIERI vb. (înv.) a căftăni. (A ~ un răzeș.)