DIVAN (pl. -anuri) sn. 1 Pat de scînduri, foarte lat, puțin ridicat de la pămînt, așternut cu covoare, pe care se dormea sau se ședea odinioară; (P) Dacă dai nas lui Ivan, El se suie de ~ (CRG.), se zice de cineva care devine deodată prea familiar, dacă i se arată puțină bunăvoință; astăzi, se dă numele de ~ unei canapele fără spătar (🖼 1850): ~urile late s’au cioplit în forme de canapele elegante (ALECS.) ¶ 2 ‡ Consiliu de judecată, tribunal suprem, alcătuit din boierii cei mari (boierii de ~) cari, sub prezidenția Domnului, judecau pricinile mai însemnate: Dabija-Vodă... de două ori făcea ~ în zi: la ~ul de dimineață, dvorea toți la ~, iară la cel de chindie, umblau fustașii prin tîrg, chemînd oamenii la ~ (N.-COST.); dacă vre-un boier îndrăznea în ~ să facă cea mai mică observațiune... era îndată surghiunit (I.-GH.) ; 👉 BOIER ¶ 3 ‡ Sala în care se întrunea divanul: în ~ul cel mare au mers toți boierii... de i-au sărutat poala de domnie nouă (N.-COST.) ¶ 4 ‡ ⚖️ Judecată, proces: Ci porunci ’n pușcărie să-l bage numai decît, Ca a doua zi să-l piarză, judecîndu-l cu ~ (PANN) ¶ 5 Adunare deliberantă: ~urile ad-hoc 👉 AD-HOC ¶ 6 Băn. Trans. A sta de (sau la) ~, a sta de vorbă, a sta la taifas [tc.].