10 definiții pentru fuduli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.

FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. – Din fudul.

fuduli vr [At: ALECSANDRI. T. 392 / Pzi: ~lesc / E: fudul] 1 A deveni fudul. (1). 2 (Urmat de determinări introduse prin pp „cu”) A se lăuda (peste măsură) cu cineva sau ceva Si: a se făli, a se împăuna, (fam) a se furlandisi.

FUDULÍ, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mîndri; a se împăuna. Văru-mieu, fudulindu-se cu ciubotele cele nouă, juca numai lîngă fata vornicului. CREANGĂ, A. 105. Aici nu e-n București, Cu cai să te fudulești. TEODORESCU, P. P. 507. ♦ A deveni fudul, a se socoti prea sus ca să mai aibă de-a face cu alții, a se îngîmfa. Nu vrei nici să vorbești cu mine? Te-ai prea fudulit! SBIERA, P. 3. Nu că adică m-am fudulit dintr-aceasta... ALECSANDRI, T. I 180.

A SE FUDULÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni fudul. 2) A se ține mândru; a-și da aere; a se făli; a se mândri. /Din fudul

fudulì v. a se făli, a face paradă cu ceva.

fudulésc (mă) v. refl. (d. fudul. D. rom. vine rut. fudulitisĕa). Îs fudul, fac paradă de: acest calic se fudulește cu haĭna căpătată la pomană. – Și fodolesc (sud).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!fudulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fuduléște, imperf. 3 sg. se fuduleá; conj. prez. 3 să se fuduleáscă

fudulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fudulésc, imperf. 3 sg. fuduleá; conj. prez. 3 sg. și pl. fuduleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUDULÍ vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa.

FUDULI vb. 1. a se făli, a se lăuda, a se mîndri. 2. a se făli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

Intrare: fuduli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fuduli
  • fudulire
  • fudulit
  • fudulitu‑
  • fudulind
  • fudulindu‑
singular plural
  • fudulește
  • fuduliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fudulesc
(să)
  • fudulesc
  • fuduleam
  • fudulii
  • fudulisem
a II-a (tu)
  • fudulești
(să)
  • fudulești
  • fuduleai
  • fuduliși
  • fuduliseși
a III-a (el, ea)
  • fudulește
(să)
  • fudulească
  • fudulea
  • fuduli
  • fudulise
plural I (noi)
  • fudulim
(să)
  • fudulim
  • fuduleam
  • fudulirăm
  • fuduliserăm
  • fudulisem
a II-a (voi)
  • fuduliți
(să)
  • fuduliți
  • fuduleați
  • fudulirăți
  • fuduliserăți
  • fuduliseți
a III-a (ei, ele)
  • fudulesc
(să)
  • fudulească
  • fuduleau
  • fuduli
  • fuduliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fuduli

  • 1. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: furlandisi făli mândri împăuna 2 exemple
    exemple
    • Văru-mieu, fudulindu-se cu ciubotele cele nouă, juca numai lîngă fata vornicului. CREANGĂ, A. 105.
      surse: DLRLC
    • Aici nu e-n București, Cu cai să te fudulești. TEODORESCU, P. P. 507.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A deveni fudul, îngâmfat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nu vrei nici să vorbești cu mine? Te-ai prea fudulit! SBIERA, P. 3.
        surse: DLRLC
      • Nu că adică m-am fudulit dintr-aceasta... ALECSANDRI, T. I 180.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • fudul
    surse: DEX '98 DEX '09