BOEM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOEM¹, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau boemilor (1), privitor la Boemia ori la boemi. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

boem² [At: SAHIA, N. 66 / V: bohem / E: fr bohème] 1-2 sm Persoană (mai ales artist) care duce o viață neregulată, neconformă conveniențelor sociale. 3-4 a Care corespunde firii sau felului de viață al boemilor² (1). 5 sf Mediu în care trăiesc boemii² (1). 6 sf Viață dusă de boemi² (1). 7 sf (Fig; nob) Artă.

boem¹, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: drr Boemia] 1-2 smf, a (Persoană) din Boemia sau originară de acolo. 3-4 a Care aparține Boemiei sau populației ei. 5-6 a Referitor la Boemia sau la populația ei.

boem², -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Artist sau persoană care duce viață de vagabond, de azi pe mîine, manifestîndu-și astfel nonconformismul față de societate. 2 adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor. 3 s.f. Mediu în care trăiesc boemii; viață dusă de boemi (neregulată, plină de privațiuni, dezordonată, de un romantism desuet). • pl. -i, -e. /<fr. bohème.

boem¹, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Boemiei. 2 adj. Care aparține Boemiei sau boemilor, care se referă la Boemia sau la boemi; originar din Boemia. • pl. -i, -e. /de la nm. pr. (vechea denumire a Cehiei) Boemia, prin derivare regresivă.

*BOEM I. adj. 🌍 Ceh, din Boemia. II. sm., BOEMĂ (-me) sf. 1 Locuitor din Boemia ¶ 2 Om care duce o viață desordonată fără a se îngriji de ziua de mîine (vorb. în spec. despre artiști): apucăturile acestea de boem (VLAH.) [fr.].

BOEM¹, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOEM², -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOEM¹, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Cehoslovacia (în special în Boemia) și vorbește limba cehă. V. ceh.

BOEM², -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană care duce o viață dezordonată, privind cu nepăsare ziua de mîine și disprețuind conveniențele sociale. Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66.

BOEM², -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). – Fr. bohème.

BOEM¹, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus.

BOEM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mîine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème].

BOEM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème)

BOEM¹ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei (Cehia) sau este originară din Boemia. [Sil. bo-em] /Din Boemia n. pr.

BOEM² ~ă (~i, ~e) și substantival Care duce o viață dezordonată și fără griji. /Din Boemia n. pr.

boém V. bohem.

bohem, ~ă smf vz boem

*Bohém, -ă s. (d. Bohemia; fr. Bohème, Ceh și țigan, fiindcă se credea că Țiganiĭ au venit în Francia din Bohemia: mlat. Bohemus). Ceh, Bohemian, locuitor din Bohemia. Adj. Limba bohemă. Fig. Om cu viață de vagabond și și cu aere de intelectual saŭ artist. Adj. O viață bohemă. – Și Boem.

boem (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boemi; adj. f., s. f. boemă, pl. boeme

boem (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boemi; adj. f., s. f. boemă, pl. boeme

boem (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boemi; f. sg. boemă, pl. boeme

boem

Boem, -emă sb. (locuitor din Boemia), boem, -emă (persoană care duce o viață neregulată și jără grija zilei de mâne).