11 definiții pentru boem (s.m., din Boemia)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boém1, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: drr Boemia] 1-2 smf, a (Persoană) din Boemia sau originară de acolo. 3-4 a Care aparține Boemiei sau populației ei. 5-6 a Referitor la Boemia sau la populația ei.

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau boemilor (1), privitor la Boemia ori la boemi. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Cehoslovacia (în special în Boemia) și vorbește limba cehă. V. ceh.

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus.

BOÉM1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei (Cehia) sau este originară din Boemia. [Sil. bo-em] /Din Boemia n. pr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; f. sg. boémă, pl. boéme

Boem, -emă sb. (locuitor din Boemia), boem, -emă (persoană care duce o viață neregulată și jără grija zilei de mâne).

Intrare: boem (s.m., din Boemia)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boem
  • boemul
  • boemu‑
plural
  • boemi
  • boemii
genitiv-dativ singular
  • boem
  • boemului
plural
  • boemi
  • boemilor
vocativ singular
  • boemule
  • boeme
plural
  • boemilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boem, -ă (persoană din Boemia) boem boemă

  • 1. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: