12 definiții pentru boem (adj., nonconformist)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boém2 [At: SAHIA, N. 66 / V: bohem / E: fr bohème] 1-2 sm Persoană (mai ales artist) care duce o viață neregulată, neconformă conveniențelor sociale. 3-4 a Care corespunde firii sau felului de viață al boemilor2 (1). 5 sf Mediu în care trăiesc boemii2 (1). 6 sf Viață dusă de boemi2 (1). 7 sf (Fig; nob) Artă.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1).Fr. bohème.

BOÉM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème].

BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème)

BOÉM2 ~ă (~i, ~e) și substantival Care duce o viață dezordonată și fără griji. /Din Boemia n. pr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; f. sg. boémă, pl. boéme

Boem, -emă sb. (locuitor din Boemia), boem, -emă (persoană care duce o viață neregulată și jără grija zilei de mâne).

Intrare: boem (adj., nonconformist)
boem1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boem
  • boemul
  • boemu‑
  • boe
  • boema
plural
  • boemi
  • boemii
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boem
  • boemului
  • boeme
  • boemei
plural
  • boemi
  • boemilor
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boem (adj., nonconformist)

  • 1. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: