13 definiții pentru boem (s.m., nonconformist)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boém2 [At: SAHIA, N. 66 / V: bohem / E: fr bohème] 1-2 sm Persoană (mai ales artist) care duce o viață neregulată, neconformă conveniențelor sociale. 3-4 a Care corespunde firii sau felului de viață al boemilor2 (1). 5 sf Mediu în care trăiesc boemii2 (1). 6 sf Viață dusă de boemi2 (1). 7 sf (Fig; nob) Artă.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană care duce o viață dezordonată, privind cu nepăsare ziua de mîine și disprețuind conveniențele sociale. Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1).Fr. bohème.

BOÉM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème].

BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème)

BOÉM2 ~ă (~i, ~e) și substantival Care duce o viață dezordonată și fără griji. /Din Boemia n. pr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; f. sg. boémă, pl. boéme

Boem, -emă sb. (locuitor din Boemia), boem, -emă (persoană care duce o viață neregulată și jără grija zilei de mâne).

Intrare: boem (s.m., nonconformist)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boem
  • boemul
  • boemu‑
plural
  • boemi
  • boemii
genitiv-dativ singular
  • boem
  • boemului
plural
  • boemi
  • boemilor
vocativ singular
  • boemule
  • boeme
plural
  • boemilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boem, -ă (persoană nonconformistă) boem boemă

  • 1. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: