2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bocắnci sm vz bocanc

bocánc, ~ă a [At: I. CR. III, 83 / Pl: ~nci, -nce / E: nct] (Reg; d. lucruri) Grosolan.

bocánc sm [At: (a. 1620) DOC., ap HEM 2815 / V: (Pl: ~nce) sf, ~câncă (Pl: ~cânce) sf băcăncă (Pl: băcănce) sf ~conci (Pl: ~), -cânci (Pl: ~), băcănci (Pl: ~) / Pl: ~nci / E: mg bakancs] 1 Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și cu talpă groasă. 2 (Mol; lpl) Ghete urât făcute. 3 (Mol; înv) Pantof rupt. 4 (Mol; înv) Papuc rupt.

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și talpă groasă. – Din magh. bakancs.

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere... Pleacă departe compania treia. BENIUC, V. 76. O piatră a drumului sună în depărtare, izbită de un bocanc. BOGZA, C. O. 117. – Variantă: bocáncă, bocănci (CAMIL PETRESCU, V. 79), s. f.

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. – Magh. bakancs.

BOCÁNC ~ci m. mai ales la pl. Gheată confecționată din material brut și durabil, având talpa groasă și grea. /<ung. bakancs

bocáncĭ (Munt.) și bocóncĭ (Trans.) m. pl. (ung. bakancs, bokancs, id.). Filerĭ, ghete grosolane care ajung numaĭ pînă la glezne orĭ și maĭ sus, purtate, de ordinar, de țăranĭ și de soldațĭ pedeștrĭ: toțĭ bocanciĭ rupțĭ (Agrb. Înt. 180 și 182). – În Mold. f. art. bocîncile, d. un sing. bocîncă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bocánc s. m., pl. bocánci

bocánc s. m., pl. bocánci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOCÁNC s. gheată, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)

BOCANC s. gheată, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bocánc (bocánci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se răsti la bocanci expr. (glum.) a vomita.

Intrare: bocănci
bocănci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bocanc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocanc
  • bocancul
  • bocancu‑
plural
  • bocanci
  • bocancii
genitiv-dativ singular
  • bocanc
  • bocancului
plural
  • bocanci
  • bocancilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocancă
  • bocanca
plural
  • bocănci
  • bocăncile
genitiv-dativ singular
  • bocănci
  • bocăncii
plural
  • bocănci
  • bocăncilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bocanc bocancă

  • 1. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: gheată papuc sabot 2 exemple
    exemple
    • Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere... Pleacă departe compania treia. BENIUC, V. 76.
      surse: DLRLC
    • O piatră a drumului sună în depărtare, izbită de un bocanc. BOGZA, C. O. 117.
      surse: DLRLC

etimologie: